Linnea //2017

Cap 57. Știu că sunt un prost, dar sunt al tău !

         ,, Știu că sunt un prost, dar sunt al tău ! "

<< Nu o să renunț la tine, Linnea ! >>

Aceste cuvinte îmi răsună tot timpul în cap. Minciuni peste minciuni. O să renunțe și el când o să găsească ceva mai bun decât mine, iar așa ceva se găsește peste tot având în vedere părerea ce o are el despre mine. Sunt o idioată ! Îmi vine să urlu de fiecare dată când gândul meu îmi zboară la pumnul său plin de cioburi de sticlă și că se poate infecta. Nu ar trebui, dar totuși, simt o durere în inimă de fiecare dată când mă gândesc la asta în ciuda cuvintelor pe care mi le-a aruncat acum aproximativ o jumătate de oră. Până la urmă, trag mult aer în plâmâni și mă ridic de pe podeaua rece. Sincer ? Deja începea să mă doară fundul.
Intru în baie și iau trusa de prim ajutor. Nu sunt sigură dacă a plecat, dar nu am auzit ușa închizându-se deci presupun că este încă aici.

Mă spăl mai întâi pe fața pentru a scăpa de machiajul curs după care îmi leg părul într-o coadă de cal. Ies din baie cu trusa de prim ajutor în mâini și descui ușa cu o ușoară ezitare. Vreau să-i arăt că nu-mi mai pasă de el, dar este un moment mult prea scurt. Cum ar putea să nu-mi pese de el când aș muri dacă i s-ar întâmpla ceva ? Expir cu întreruperi când îi văd așezat pe podea și cu spatele sprijin de perete în timp ce brațele și le are pe genunchi, iar picături de sânge îi curge din mână.
Acesta mă observă abia când mă așez lângă el și îi iau mâna în a mea. Pare surprins de gestul meu, dar fericit în acelaș timp. Observ că ochii lui sunt puțin roși, presupun că a plâns. Aici sunt pusă în eroare. A plâns pentru mine sau pentru el ? Pentru cuvintele lui sau pentru suferința mea ?

— Iubire ! Rostește el cu o voce răgușită în timp ce se întoarce cu totul spre mine.

— Nu vreau ca mâna ta să se infecteze după care să spui că este vina mea, rostesc eu fără să-l privesc.

Deschid trusa ce am pus-o lângă mine și iau o pensetă, după care încep să-i scot cioburile ce sunt bine introduse în mână. Acesta stă cuminte și nu se opune, dar după un moment îmi strânge mâna în a sa și își pune capul pe umărul meu. Eu strâng tare din ochi pentru a evita o nouă tură de lacrimi, după care continui să-i curăț rănile.

    — Sunt un idiot, recunoaște el șoptind.

     — Unul chiar foarte mare, da, dar ce mai contrează ?

     — Nu vreau să te pierd, Linnea ! Ești tot ce mi-a mai rămas. Singura care îmi poate răni și alina inima în acelaș timp.

    Îmi mușc cu putere buza inferioară și îmi trag nasul. Inima mea încasează un alt pumnal când vocea lui frântă și fără pic de viață îmi răsună în timpane.

    — Nu pot sta cu cineva care are o asemenea părere despre mine, Andreas ! Mă doare inima când mă gândesc că până și tu mă crezi în stare să mă culc cu oricine îmi apare în cale ! Doare mult prea tare, înțelegi ? Rostesc eu uitându-mă în ochii săi.

     — Dar nu cred asta ! Era doar... face o pauză și expiră lung. Gelozie. Puteam fi eu acolo cu tine, puteam să-ți ofer eu momente uimitoare, puteam să fac în așa fel încât prima noastră noapte de dragoste să fie cu adevărat specială și de neuitat, dar nu am făcut-o. Nu mă gândeam că cineva mi-o poate lua în față, iar gândul că tu ai fi fost atât de supărată pe mine din cauza că ,, am uitat " încât, prin răzbunare, ai fi putut să mă uiți pe mine pentru todeauna și a te dărui lui. Mă gândeam că ai avea toate motivele. Eu sunt iubitul tău și totuși, nu am făcut nimic să-ți demonstrez cât te iubesc. El a făcut-o. Te-a făcut să zâmbești, și înnebunesc la gândul că motivul fericirii tale nu sunt eu, dar sunt a tristeți tale. Crede-mă că mă urăsc pentru ceea ce am spus și acele cuvinte au fost spune la furie și gelozie. Te rog... nu vreau să ne despărțim, iubito ! Dacă o vom face, eu probabil că o să mor de durere...

Îl simt cum inspiră mult aer printre firele mele de păr, iar asta îmi face pielea de gâină. Își lipește încet buzele de maxilarul meu și mi-l sărută lung. Asta scoțând un suspin de la mine. Simt că în orice moment aș putea pufni din nou în plâns și mă urăsc pentru asta. Urăsc să-i arăt că sunt slabă.

— Te iubesc, Linnea, îmi șoptește el.

— Sigur că mă iubești, rostesc ironică și continui să-i curăț mâna.

    Andreas oftează lung după care își ia mâna din a mea și și-o pune pe obrazul meu, forțându-mă să mă uit la el. Ochii lui fiind încă umezi, îmi dă un sentiment dureroasă în inimă.

           Fir-ar a dracu sentimentele naibii !

      După câteva secunde, acesta își lipește încet buzele de ale mele, iar eu nu mă opun. Conștiința urlă la mine să îl îndepărtez, dar simt că dacă rup acest sărut, este ca și cum un om ce ia droguri de cinci ani a decis să se lase fără să țină cont de consecințe. Ei bine, eu știu că dacă acest sărut s-ar sfârșit, m-aș simți din nou rău. Acesta mă trage în poala lui și începe să adâncească mai mult sărutul. Mâna sa plimbându-se în voie pe piciorul meu.

Nu îmi vine să cred cât de sclabă sunt ! Îmi vine să urlu ! Băiatul ăsta îmi sucește mințile cum vrea el, iar eu nu pot face nimic să împiedic asta.

— Și tu mă iubește pe mine, rostește el cu buzele încă lipite de ale mele.

— Dacă nu te-aș fi iubit, fii sigur că nu ți-aș tolera ieșirile asta !

Acesta schițează un sâmbet subtil, iar asta mă îndrumă să-i mușc cu putere buza inferioară. Andreas scoate un gemăt de durere, dar eu parcă acum mă simt ceva mai bine. După ce decid să-i dau drumul la duză, îi iau mâna în a mea și i-o trântesc la mine în poală, aruncându-i o privire întunecată. Încep să-i curăț din nou rănile și nu mai scot niciun sunet.

— Atunci, crezi că ai putea să mă ierți ? Știu că sunt un prost, dar sunt al tău ! Își pune el fața în scorbura gâtului meu.

— Mă mai gândesc...

    O tăcere profundă s-a abătut asupra noastră, iar el își lipește buzele de gâtul meu și îmi lasă sărutări scurte. Nu încerc să mă opun, dar nu mă pot abține să nu înghit în sec din cauza golului din stomac. Este aproape dureros !

      Bună dimineața, barosani ! Ok, este 12:30 ceasul, dar pentru mine tot dimineata este :>>>

    Întrebări :

    Ce faceți când vă luați FZ ?

   Sinceră să fiu, am luat FZ o dată, dar eu și băiatul acela suntem buni prieteni acum :))) trist pentru mine.

   Ce vreți să deveniți mai târziu ?

    Eu stilist vestimentar sau, de ce nu ? Model.

    Ce vreți să faceți / ce ați făcut de majoratul vostru ?

    Cel mai probabil o să merg la club cu gașca și spargem toți banii. Nu ne lăsăm până nu suntem muci de beți și da :))))