Linnea //2017

Cap 49. Cred că am cam dat-o-n bară

         ,, Cred că am cam dat-o-n bară "

     Când era timpul să mă duc la muncă, Andreas a insistat să vină cu mine. Nu l-am refuzat fiindcă nu mă deranjează absolut deloc să fie lângă mine. Măcar așa știu că nu își petrece timpul cu Alexandra. Sunt egoistă și egoistă ? Foarte, dar chiar nu-mi pasă. Eu îl vreau doar pentru mine, să fie doar lângă mine și să mă iubească doar pe mine. Aș fii mult prea visătoare dacă aș spune pentru tot restul vieții, dar măcar până relația noastră nu o să mai funcționeze. Sper că cât mai mult. Tura mea este aproape gata și abia aștept să mă așez. Nu de alta, dar mă doare îngrozitor piciorul din cauza că l-am forțat prea tare. Parcă acum mă doare mai tare ca la început și nu mă pot abține să nu șchiopătez sau să sar ca idioata într-un picior. Mai este Andreas care mă mai ajută când eu chiar nu mai pot, iar asta îmi mai dă timp să mă odihnesc. Ash se uită la mine de parcă aș fii o băbuță pe punctul de a muri și îmi spune că până nu mă fac bine, nu mai vin la bar. Chiar și Andreas îmi spune că era mai bine la mine acasă și că acolo ne simțeam amândoi bine, iar aici, nu sunt doar eu îndurerată, ci și el. Spune că nu îi place cum sunt acum, iar bărbații din jur ce se uită insistent la fundul meu și flueră, îl enervează atât de tare încât l-am oprit de cinci ori din a se lua la bătaie cu ei până acum. Știu că este îndestul de nebun încât să le rupă naibi o mână sau un picior idioților ăstora. Nici mie nu îmi place ca bărbații de treizeci de ani să se gândească la tot felul de poziți în care sunt și eu inplicată, dar mă abțin totuși. Până la urmă, clientul trebuie să fie fericit, nu angajatul.

     — Serios, Linnea, dacă nu mergem acum acasă sau măcar la un spital ca să-ți verifice piciorul, eu o să înnebunesc și mai mult decât sunt deja ! Nu îmi convine deloc situația asta, mă roagă Andreas.

— Sunt bine. Cred că mai rezist cinci minute până se termină tura mea, oftez eu.

— Ce îți mai place să-ți face rău ! Rostește el printre dinți și nervos.

Îmi dau ochii peste cap și mă întind până la el care stă după cealalaltă parte a teșghelei. Îl sărut lung pe buze fără să-mi pese dacă ne vede cineva cunoscut.

— Mă descurc, îi zâmbesc.

— Dar te doare, iubito !

— M-am nimic, îmi dau eu ochii peste cap.

   Chiar dacă mă doare rău, vreau să par puternică. Ca de fiecare dată. În momentul acesta, aș vrea o țigară fiindcă nu am mai luat una de două ore. Țigările mă relaxează și într-un fel, îmi dau o stare mai bună de spirit.

     — Ai o țigară ? Îi atrag atenția lui Andreas.

     Acesta mijește ochii după care își mișcă ochii în diferite părți. Își pune repede mâna în spatele blugilor la buzunare și scoate pachetul de țigări.

    — Ă, da. Răspunde el într-un final.

     Îmi întinde țigara, iar eu o iau repede. O aprind după care trag din ea. Îmi dau capul pe spate și suflu fumul. Andreas ia și el o țigară, trage din ea după care îmi face semn să mă apropri de el. Știu ce are de gând să facă așa că trag și eu din țigara mea și mă apropri cu fața de el după care ne suflăm unul altuia fumul în gură. Acesta rânjește după care își mușcă senzual buza de jos.

— Mergem la mine după ce termin ? Îl întreb cu acelaș rânjet ca a lui.

— Vrei să mai facem mate, iubire ? Mă întreabă amuzat.