Linnea //2017

Cap 43. Ar trebui să încetezi să te mai joci cu sentimentele mele, Linnea

        ,, Ar trebui să încetezi să  te mai joci cu sentimentele mele, Linnea "

Orele trecuse greu și între timp, mi s-a făcut foame și am decis să șchiopătez până jos și să-mi caut ceva ce mâncare.

Ajunsă jos, deschid frigiderul. Mă strâmb puțin când văd mâncarea nesărătoasă și plină de calorii. Pff... o salată nu avem în casa asta. Bineînțeles că toată lumea mă crede grasă dacă mânânc prostiile acestea !

Închid frigiderul și îmi iau două banane din fructieră. Urc încet până în camera mea și mă așez pe pat. După ce termin de mâncat, le arunc în tomberonul din baie după care mă așez în fața laptopului meu și îmi pun un episod din serialul pe care începusem acum câteva zile să-l urmăresc. Așa o să treacă mai repede timpul.

Pe la ora patru cincizeci, cineva bate la ușa mea. Ciudat. De obicei sună la soneria de jos.
Țip un ,, intră ", iar după câteva secunde intră Andreas pe ușă cu o cutie cu pizza în mâini și un trandafir alb deasupra ei.

E clar, nu o să slăbesc prea curând.

Îi adresez un zâmbet drăguț după care închid laptopul și îl pun la o parte.

— Măi, măi, măi ! Uite cine încearcă să fie punctual ! Rostesc eu ridicându-mă puțin mai sus.

— Nu prea mi-a ieșit, nu ? Întreabă el amuzat.

— Ai venit mai devreme, dar nu mă plâng, ridic eu mâinile în sus.

Acesta îmi zâmbește și se aproprie de mine. Îmi sărută lung fruntea după care pune cutia de Pizza pe micul dulăpior de lângă patul meu. Ia trandafirul, se așează lângă mine și mi-l înmânează. Îi sărut lung obrazul după care miros superba floare.

— Cu ce ocazie ? Îl întreb încă zâmbind.

— Nu trebuie să fie o ocazie specială ca să-ți aduc un trandafir. Își dă el ochii peste cap. Poate doar vreau să îmi arăt sentimentele prin câteva gesturi și să-ți demonstrez că ceea ce ți-am zis nu sunt doar vorbe de dragul discuției. Credeam că vouă femeilor vă plac faptele, nu doar vorbele.

— Hey ! M-ai auzit pe mine că m-am plâns ? Îl întreb eu amuzată. Dar totuși, mulțumesc. Continui sărutându-i gropița din obraz.

Mă dau puțin la o parte și îi fac semn să se întindă lângă mine, dar acesta refuză și dă din cap, semn negativ.

— Tu ai mâncat ceva azi ? Mă întreabă ridicând o sprânceană și luând pizza.

— Ăăă...

Acesta mă privește încruntat. Practic, am mâncat ceva azi. Două banane. Și ce se uită așa la mine ? Doar el zice că sunt grasă !

— Nu că dacă îmi spui că nu ai mâncat nimic până la ora asta, înnebunesc ! Rostește el iritat.

— Nu chiar. Am mâncat două banane.

— Și cu două banane trăiești tu ?! Unde este Linnea mea căreia îi place mult de tot mâncarea ? Mă întreabă el deschizând cutia.

— Poate că această Linnea s-a cam săturat să o facă toată lumea grasă. Oftez eu.

Acesta mă privește mai încruntat ca înainte și aproape că mârâie la mine.

— Să nu îmi spui că ți-a venit o prostie la cap cum că vrei să slăbești !

— Nu-ți spun. Rostesc eu bonsumflată și îmi pun mâinile în sân.