Linnea //2017

Cap 28. Îmi întorci lumea peste cap

,, ÎMI ÎNTORCI LUMEA PESTE CAP ! "

          Este cinci și douăzeci ceasu. Țin să cred că punctualitatea nu este punctul forte cuiva. În așteptarea sa, decid să îmi iau o țigară din pachetul meu, dar observ că nu mai am niciuna. La naiba ! Văzând asta, decid să stau în pat cu mâinile în sân și picior peste picior până aud trei bătăi în ușă. Mă ridic și mă duc să deschid ușa. În fața mea spre Andreas cu atitudinea sa de fermecător și cocoș ce se umflă-n pene. Îmi dau ochii peste cap și îi fac semn să intre.

   — Ai întărziat. Din nou ! Îi spun eu ușor iritată și stând cu mâinile'n sân.

   — Nu știam că îți place atât de mult matematica ! Îmi spune el având un rânjet pe buze.

— Ei uite că acum îmi place ! Problemă ?

    — Chiar deloc ! Rostește el amuzat și se aproprie de mine.

       Când suntem fată'n față, acesta își pune mâinile pe obrajii mei și îmi lasă un sărut scurt pe frunte.

— Știu că ți-a fost dor de mine ! Spune el cu un zâmbet satisfăcut pe buze.

    — Ăăă... ba nu... ? Voiam să terminăm mai repede fiindcă am chef să ies în oraș ! Rostesc eu arcuind o sprânceană.

— Ău... asta era... Spune el îndepărtându-se de mine. Păi în cazul acesta, să ne apucâm de treabă zic eu...

                        Și cocoșul și-a pierdut din pene !

— Dar... poate și din cauza că voiam să vormin. Rostească eu așezându-mă lângă el pe pat.

    — Despre ce ? Întreabă el confuz.

  — Pfff... despre ce crezi că ar trebui să vorbim, Andreas ? Despre vremea de afară ! Spun eu sarcastică.

    — Îmm... chiar nu știu la ce te referi. Spune el încă confuz.

    — Sărutul, Andreas ! Sărutul ! Îi spun eu aproape exasperată.

     — Au... asta ! Spune el parcă iluminat de felinarul lui Dumnezeu.

     — Exact ! Îmi spuni și mie ce a fost aia ?

                  — Un sărut franțuzesc. Se amuză el.

   — Nu la asta mă refeream ! Adică, de ce ? De ce m-ai sărutat ?

   — Ăăă... nu știu, pur și simplu am vrut să o fac. Spune el serios.

— Și nu te-ai gândit la consecințe deloc ? Adică, ai iubită până la urmă ! Cum crezi că s-ar fi simțit dacă știa că noi doi ne giugiuleam în camera mea și era cât pe ce să ni-o tragem ?

   — Sincer ? Nu. Ce nu știe nu o poate răni deci, e în regulă !

  — Serios ? Îl întreb privindu-l printre gene. Dacă la voi asta înseamnă relație, pot să zic că nu aș vrea o relați ca a voastră, dar e treaba voastră și nu mă bag. Continui ridicând mâinile în sus.

    — Doar nu regreți ceea ce am făcut, nu ? Mă întreabă ridicând o sprânceană.

     — La naiba, Andreas ! Mă simt al naibi de prost ! Pufnesc eu. Am sărutat iubitul altei fete, și cel mai rău e că mi-a plăcut !