Linnea //2017

Cap 66. Nu din prima zi

,, Nu din prima zi "

     După masă, am hotărăt toți să mergem pe tereasă. Mare greșeală pentru tenul meu. Soarele bate mult prea tare, iar crema mea de protecție este în bagaje. Dacă m-ar vedea acum fotograful, clar m-ar fi omorât deja !

    Mă uit prin jur și observ că Andreas nu este cu noi. Dacă mă gândesc mai bine, este plecat de ceva vreme.
Mă retrag și eu spunându-i lui Dimitri că mă duc după crema de protecție, iar el aprobă din cap. Rochia de pe mine începe să mi se pară inconfortabilă și mă gândesc că ar fi mai bine dacă m-aș schimba în ceva mai lejer.

   Mă opresc pe hol și înghit în sec când îl văd pe Andreas. El mă observă ultimul când își ia privirea de la mânecile sale de la cămașă ce le-a tras în sus. Nu mai facem niciunul niciun pas, doar ne analizăm unul pe altul. El este ca de obicei : minunat. Abia acum mi-am dat seama cât de dor mi-a fost de el și că el a fost motivul nefericiri mele în Turcia. Chiar dacă a distrus tot ce aveam mai bun în mine.

     După câteva momente, acesta se aproprie amenințători de repede de mine, iar eu mă gândesc la ce este mai rău. Spre surprinderea mea, mă îmbrățișează strâns și își pune bărbia pe capul meu. Îi răspun la îmbrățișare și îmi pun capul în scorbura gâtului său, inspirând o boza mare de aer în plânâni, iar parfumul său bărbătesc îmi mângâie narinele. Oricât de încăpățânată aș fi eu, în momentul acesta nu pot să-l îndepărtez. Corpul cât și psihicul meu are nevoie de el.
Sinceră să fiu, sunt surprinsă de gestul său. Mă așteptam la orice, dar la asta nu.

    — Nu ești supărat pe mine ?

    — Ba da, chicotește el.

    Corpul meu parcă vibrează la auzirea vocii sale groase și răsului său minunat. L-am întrebat asta fiindcă eu sunt cea care a făcut din trei luni trei ani, dar ce mai contează ? Tot nu regret nimic.

     — Dar ... ?

     — Dar mi-a fost prea dor de tine și nu cred că sunt în stare să te ignor din prima zi. Îmi răspunde el strângându-mă mai tare în brațe. Tu nu ești supărată pe mine ?

      — Categoric ! Îi răspund scurt și plimbându-mi mâinile pe spatele lui.

     — Dar... ?

     — Și mie mi-a fost dor de tine, idiotule ! Îi mârturisesc eu sărutându-i gâtul. Și ai dreptate, nu din prima zi.

    Acesta își pune fața în scorbura gâtului meu și îmi repetă gestul de adineauri. Inspiră o gură mare de aer de prin părul meu, după care se îndepărtează și îmi ține mâinile în ale sale. Pe buze are un zâmbet larg, iar ochii săi albaștri au o acea sclipire de care mi-a fost atât de dor.

    — Te-ai schimbat ! Îmi spune el analizându-mă. Ai slăbit, ești mai înaltă, dar ești la fel de frumoasă, îmi zâmbește el.

    — Sptre deosebire de tine care văd că ai devenit un pachet de mușchi ! Îi spun eu amuzată. Dar tot frumos ești !

    Acesta râde. Doamne cât de dor mi-a fost de acest sunet ! Este ca și cum ceva din mine s-ar trezi la viață. Îi zâmbesc drăguț și mă apropri mai mult de el. De parcă nu ar fi trecut atâta timp, de parcă nu mi-a fi rupt inima, de parcă nu mi-aș fi luat un fel de țeapă și de parcă nu a ales altă femeie în locul meu... Buzele mele tânjesc după ale sale. Îmi pun mâinile de după gâtul său și îmi apropri buzele de ale lui. Andreas încetează din a mai respira și sunt surprinsă când degetul său arătător este lipit de buzele mele. Ăsta ar trebui să fie un refuz ?

    — Nu cred că este un moment bun, Linnea, rostește el aproape în șoaptă. Oricine ar putea veni și ne-ar putea vedea și... nu cred că ar trebui să mai facem vreodată asta.

    Știți că am spus că ceva s-a trezit în înăuntrul meu ? Ei bine, a murit din nou. Acel lucru este fericirea. În momentul acesta mă simt al naibi de prost și îmi vine să-mi dau singură palme ! Normal că m-ar fi refuzat ! La ce mă așteptam oare ? Iubita lui este afară și având în vedere că a ales să-și petreacă cu ea timpul vara aceea, pe ea o iubește. Eu nici nu știu ce am fost pentru el. O damă de companie probabil, însă nu este vina lui. Ci a mea. Eu am ales să-mi dau inima în mâinile lui fără să mă gândesc la consecințe. Este bărbat până la urmă ! Cui nu i-ar fi plăcut să și-o tragă cu două una după alta ?

     Însă nu înțeleg, ce vede la ea ? Sunt de zeci de ori mai frumoasă decât Alexandra, iar asta nu-i modestitate, ci adevăr. Corpul meu este mult mai frumos decât al ei, dar totuși, el alege să stea cu ea.

    — Ai dreptate, mă îndepărtez înghițind în sec. Îmi pare rău.

    Șatenul își freacă ceafa cu o mână în timp ce pe cealalaltă și-o pune în buzunarul pantalonilor. Pare destul de încordat, iar maxilarul îl are încleștat. Oh, Doamne, maxilarul ăla !

     Îmi dau două palme mintale încercând să mă calmez și să arunc orice fantezie nenorocită ce-mi trece prin gând. 

     — Păi... Ne mai vedem, rostesc eu încercând să-mi forțez un zâmbet.

   Încep să fac câțiva pași pe gresia albă, dar nu pot face mai mult de trei deoarece Andreas mă prinde de braț și mă întoarce spre el. Sunt imediat lipită de pieptul său, iar respirația mea devine tot mai accelerată când mâinile sale mari sunt așezate pe talia mea. Își lipește brutal buzele de ale mele, iar corpul meu se relaxează imediat. Aceeași dulceață, acelaș gust, acelaș sentiment. Inima mea dansează Macarena în momentul ăsta, iar papilele mele gustative o iau razna ! Este uimitor cum reușește băiatul ăsta să-mi facă corpul să reacționeze doar cu o atingere și un sărut. Cred că, până la urmă, el o să fie motivul morții mele.

    Rupe sărutul când devine mult prea haotic, dar eu încă nu m-am săturat. Îmi lipesc din nou buzele de ale lui și reluăm la fel de rapit. Îl trag după mine până în fața băii, iar el mă lipește de zid în așa fel încât nimeni să nu ne vadă. Din câte văd, nu sunt singura căreia i-a fost dor de sărutările noastre, ci și lui. Îmi mușcă buzele cu putere după care mi le suge. Mâinile lui sunt mai cuminți decât credeam și rămân doar pe talia mea. Prea puțin. Îmi pun mâinile pe ale lui și i le duc la fundul meu îndemnându-l să strângă de fesele mele. Nu ezită prea mult și trebuie să recunosc că vreau mai mult, dar nu am cum. I-am dat deja prea multă satisfacere, dar este prima zi. În această primă zi lăsăm totul la o parte și arătăm cât de dor ne-a fost unul de altul.

     După încă câteva momente, decid eu să rup sărutul deoarece aveam probleme cu respirația. Încercam să respir pe nas dacă gura mea a fost complet ocupată cu a lui, dar nu prea mi-a ieșit. Andreas ne lipește frunțile, iar prin jur se aude doar respirația noastră accelerată.

     — Nici nu ai idee cât de mult rău mi-ai făcut când ai plecat și nu ai mai vrut să știi nimic de mine, Linnea ! Îmi șoptește el excitat.

      — Nici nu ai idee cât de mult rău mi-ai făcut alegănd altă femeie în locul meu, Andreas ! Îi șoptesc eu cu aceeași voce.

     Acesta înghite în sec. Mâinile mele sunt bine înfipte în părul său, iar când trag ușor de el, Andreas scoate un mic gemăt. Simt cum o parte din mine începe să se umezească, iar senzația asta nu am mai simți-o de prea mult timp. Îmi mai lasă un sărut lung și apăsat pe buze după care se îndepărtează încet. Înghite în sec pentru a nu știu câta oară și își freacă buza de sus, după care își șterge conturul buzelor și pe cea de jos o strânge între degetul mare și arătător. Asigurându-se că nu i-am lăsat din rujul meu roșu.

     Se îndepărtează fără să mai spună ceva și iese din casă. Oftez lung din cauza că mă gândeam că îi pot rezista, dar se pare că m-am înmuiat mai mult decât credeam. Bineînțeles, doar când este vorba despre el.