Linnea //2017

Cap 65. Oare Alexandra și Andreas au luat-o razna ?!

      ,, Oare Alexandra și Andreas au luat-o razna ?! "

     Eu și Dimitri ieșim din mașină. Mă opresc puțin în loc și privesc casa cu atenție. S-a schimbat câte ceva. Din roșul sângeriu cum era, acum este maro. Mai sunt plantați câțiva copaci pe lângă balconul meu și mai multe flori pe la margine. Drăguț. 

     — Cum crezi că vor reacționa ? Mă întreabă Dimitri zâmbind.

      — Nu știu. Hai să vedem, îi răspund aranjându-mi mai bine ochelarii de soare pe ochi.

    Șatenul îmi lasă un sărut lung pe obraz și își pune o mână de după gâtul meu. Pășim amândoi pe asfaltul încins de soare, iar tocurile mele scot un sunet zgomotos. Ajunși în fața ușii, sunăm la sonerie și după câteva momente, mama și tata Ne deschid ușa cu un zâmbet larg pe buze.

       — Sürpriz ! ( surpriză ) Țipăm amândoi.

       — Dragii mei ! Rostește mama venind să ne îmbrățișeze.

     Tata îi urmează gestul, iar noi îi răspundem zâmbind. Șirul de complimente începe să curgă în timp ce intrăm în casă.

       — Nu puteam fii singurii care să se bucure de acest moment așa că am chemat niște prieteni ! Ne anunță mama.

    Ridic nedumerită o sprânceană. Prieteni ? Ce prieteni ?

Îmi dau imediat seama când în fața noastră apare Isabella, Alexandra și... Andreas. Isabella este la fel de frumoasă și nu s-a schimbat deloc, dar Alexandra s-a schimbat puțin. Pare că s-a îngrășat puțin, tenul ei este mai închis, în părul blond sunt câteva șuvițe roz, sânii îi sunt mai mai, iar buzele puțin mai pline.

A cerut cineva o Barbie ?

Înghit în sec când îl analizez pe Andreas. Pare mult mai masiv și matur. O mică barbă îi învăluie maxilarul, iar costumul său negru și cămașa albă mă lasă fără suflare. Nu de alta, dar i se mulează atât de bine de după mușchi încât pare ireal ! Lângă el este un mic băiețel îmbrăcat la fel. Și el este ... ?
 
Simt cum Dimitri își ia încet mâna de după umărul meu și mă privește îngrijorat. Aprob din cap semn că este în regulă, iar Isabella este prima care se aproprie de noi. Zâmbetul ei larg ar fi putut să mă facă și pe mine să zâmbesc, dacă aș mai știi cum se face în momentul acesta.
Mă îmbrățișează cu urări de bun venit, și la fel face și cu Dimitri, iar eu mă apropri de Alexandra care își întinde mâinile să mă ia în brațe. O pup pe obraji după care mă apropri temătoare de Andreas. Acesta se uită câteva secunde în ochii mei, iar eu în ai săi. Decide el să facă primul pas și își pune o mână de după talia mea. Mă trage mai mult spre el, iar eu îmi pun mâinile pe pieptul său. Inima îmi stă să iasă din piept, iar sângele fierbe în mine. Din cauza emoțiilor, mă simt foarte agitată, dar încerc să ascund asta pe cât se poate. Când își lipește buzele de obrazul meu, tot aerul din plămânii mei se zdrobește de pielea gâtului său. Îl simt zâmbind pe pielea obrazului meu - probabil fericit de efectul ce îmi provoacă -, iar eu înghit în sec. Mă îndepărtez ușor de el și îmi pun o șuviță de păr de după ureche după care îmi ațintesc privirea în pământ. Imediat îl observ pe micuțul care se ține scai de Andreas. Seamăcă chiar foarte mult. Ochi albaștri, păr șaten... Oare Alexandra și Andreas au luat-o razna ?

Mă las pe vine și îi iau mâinile puștiului timid în ale mele și îl apropri mai mult de mine.

— Cum te cheamă, Îngeraș ? Îl întreb înclinând capul.