Linnea //2017

Cap 80.Uită-te în ochii mei și spune-mi că nu mă iubești, Linnea !

      ,, Uită-te în ochii mei și spune-mi că nu mă iubești, Linnea ! "

— Andreas, Andreas, trezește-te ! Îl clatin eu puțin fiindcă adormise în scaun.

— Hum ? Mormăie el.

— Am ajuns !

Acesta se fâțâit puțin pe scaun ca să se trezească și își pune mâinile pe față.

     — I-am sunat pe ai mei și i-am anunțat că am ajuns, iar acum Alex vine să ne ajute. Ești mai bine ?

     — Îmi este somn... Mormăie el di nou sprijinindu-se cu capul de geam.

      — Poți dormi când ajungem la casă, haide ! Îl mișc eu din nou. Iei și tu puțin aer proaspăt.

      — Nu am nevoie.

   Îmi dau ochii peste cap. Și mie îmi place somnul, dar văd că lui îi place mai mult !

      — Andreas, ridică-ți fundul și ieși afară ! Îi ordon pe un ton autoritar.

— Primesc ceva ? Întreabă încă cu ochii închiși.

Ridic o sprânceană nedumerită. Băi ! Ăsta vrea să o facă pe șmecherul, ca să primească ceea ce vrea ! Dar ce ?

— Ce vrei să primești ? Oftez eu.

— Un pupic...

— Un pupic ? Repet eu ridicând surprinsă sprâncenele. Andreas, aseară era cât pe ce să ne înfulecăm buzele unui altuia, iar ție încă îți mai arde de pupicuri ?

— Parcă spuneai să uităm ceea ce s-a întâmplat aseară ! Oftează el.

Îmi dau ochii peste cap și îmi pun mâinile pe brațul său și încep să-l clatin repede.

    — Dacă nu stai...

    — Hai sus ! Țip eu.

     În câteva momente, mă apucă de mâini și mă atrage puțin spre el.

      — Mă săruți sau mă lași să dorm ! Rostește el iritat.

Îl privesc încruntată după care îmi eliberez nervoasă mâinile.

— Dar dormi, frate !

Ies din mașină cu telefonul în mână si mă pun în față. Îmi scot pachetul de țigări din buzunarul din spate, îmi aprind una să scap de nervii acumulați și continui să-l aștept pe Alex care văd că nu mai ajunge azi ! După câteva minute și două țigări, ușa mașinii se trântește, iar Andreas se pune în dreapta mea.

— Scuze, rostește el privând în gol.

    — Pentru ? Întreb nepăsătoare

— Pentru... Pentru mult. Sunt enervant, știu. Îmi pare rău. Îmi răspunde el trist.

— Ești enervand, da ! Îmi dau eu ochii peste cap. Dar și eu sunt enervantă deci suntem doi.

O liniște profundă se lasă peste noi până îmi termin țigara și o arunc pe jos.

— Linnea, vreau să te rog ceva... dar nu te superi, Ok ?

— Ce anume ? Îl întreb curioasă.

Andreas inspiră o boză mare de aer în plămâni ca să prindă curaj și să-mi spună ceea ce vrea.

— Nu vreau... Nu vreau... Oftează el. Nu vreau să te mai culci cu altcineva, Linnea ! Mă scoate din minți, mă torturează psihic și mă enervează în așa fel încât îmi vine să fac lucruri pe care nu vreau să le fac ! Poate tu ai trecut peste relația noastră, dar eu nu. Nu pot trece atât de ușor când știu cât de mult ne iubeam...

Pufnesc iritată. Ce a spus ? Acum mai nou vrea să îmi fie șef ? Cât teatru poate să mai joace tipul ăsta ?! Ne iubeam ? Nu a trecut peste ? Minciuni ! Dacă mă iubea, mă alegea pe mine, dacă mă iubea, se gândea și la mine, dacă nu ar fi trecut peste... S-ar fi despărțit de Alexandra și ar fi făcut orice să mă recâștigă ! Din fosta mea relație doar eu luptam pentru ea, acum că nu mai există, nu am pentru ce să lupt. În cazul lui este mult prea târziu să lupte pentru ceea ce se presupune că aveam !

    — Nu suntem împreună, Andreas ! Mă culc cu cine vreau. Oftez eu fără să-l privesc.

    — Știu asta, dar nu-mi place deloc !

    — Nu trebuie să te simți tu bine, ci eu ! Pufnesc eu. Sunt femeie și am nevoie de asta, înțelegi ? Pune-te în locul meu : fosta ta iubită care te-a părăsit pentru alt bărbat vine la tine după trei ani și îți spune că nu vrea să mai făci sex cineva. Nu prea sună bine, nu ? Mă strâmb eu.

    — Dar nu îi iubești, Linnea ! Ți se pare normal ca niște bărbați pe care nu îi iubești să te vadă goală ? Pufnește el nervos.

     — M-am culcat și cu tine aseară chiar dacă nu te iubesc. Nu te aud să fi avut vreo problemă !

    Acesta rămâne mască. Mă privește nervos în ochi după care se pune în fața mea și se aproprie mult prea mult de mine.

     — Uită-te în ochii mei și spune-mi că nu mă iubești, Linnea !

Îl privesc adânc în ochi și, fără să vreau, mă las complet acaparată de frumusețea irișilor săi. Ce mult aș vrea să-i spun acum ,, nu te iubesc " direct în față, dar cuvintele nu îmi ies din gură mea. Parcă mi s-au blocat în gât, iar după câteva momente, Andreas observă asta. Pe buzele lui apare un zâmbet satisfăcut și își pune o mână pe obrazul meu. Își apleacă puțin capul și își unește încet buzele cu ale mele. Urăsc că nu am putut să-mi feresc privirea și să-l las cu ochii în soare ! Într-un final, închid ochii și îl las să facă ce vrea cu buzele mele. Sunt conștientă că în momentul acesta îi arât slăbiciunea mea, iar lacrimile curg involuntar pe obrajii mei. Andreas nu stă mult pe gând și mi le șterge cu ambele degete mari a mâinilor și se aproprie mai mult de mine. Eu mă sprijin cu mâinile de capota mașinii sperând că aș putea să scap din strânsoarea sa, dar tot sângele îngheață în mine când se aude o voce trăgându-se.
Andreas se îndepărtează dintr-o dată, iar eu îmi pun mâinile la gură văzând cine este.