Linnea //2017

Cap 52. Prea ,, sfântul " tău iubit ce face ?

,, Prea ,, sfântul " tău iubit ce face ? "

Cuvintele nu-mi pot ieși din gură și prefer să mă limitez la un zâmbet la fel de larg ca a lor. Dacă refuz, ei o să spună că au vrut să facă o faptă bună pentru mine, iar acum eu dau cu piciorul și vor fii dezamăgiți. Dacă refuz... Dimitri o să creadă că mi-am schimbat părerea despre relația noastră și că nu mai este cum a fost. Dacă accept, este posibil să-l pierd pe bărbatul pentru care mi-aș da și viața. Cum pot accepta asta ? Chiar dacă risc prea mult, Andreas este iubitul meu. Nu pot renunța la el nici moartă. El este ca un drog pentru mine. Cel mai mare și fatal drog fără decare inima mea nu ar putea rezista. Plus de asta, mai este și Amyti deci ar fi doi la doi.

Sunt nevoită să aleg între oamenii pe care probabil o să-i dezamăgesc, prietena mea cea mai bună și iubirea mea. Nu știu cum o să-i spun tatălui meu că nu o să merg în Turcia și că prefer Anglia, dar sigur nu o să fie prea fericit. Cât despre Dimitri, o să găsesc eu o cale prin care să mă revanșez. Trebuie.

Nu apuc să le spun ceva, căci telefonul meu începe să vibreze în buzunarul pantalonilor. Îl iau repede și văd că este Amyti. Îmi ațintesc privirea spre ai mei și spun :

— Este Amyti, trebuie să răspund.

Aceștea dau afirmativ din cap, iar eu mă îndepărtez de ei până în camera de zi. Mă așez pe canapea și îi răspund prietenei mele :

— LA MULȚI ANI ! Țipă ea cât o țin plămânii.

Din cauza zgomotului prea mare, duc telefonul departe de ureche și strâng din ochi. La ce mă așteptam ? Normal că asta era pe cale să facă ! Doar e Amyti.

— Mulțumesc ! Îi răspund când îmi trag din nou telefonul la ureche.

— Mă simt atât de prost că nu pot să-ți spun asta în față, dar situația tatălui meu nu s-a îmbunătățit deloc. Rostește ea, iar din vocea ei pot simți tristețea.

— Nu-i nimic, scumpo ! Era normal să fii lângă tatăl tău într-o situație ca aceasta.

Tatăl lui Amyti a fost împușcat în timpul muncii, iar acum este la spital. Sincer ? Eu mă simt prost fiindcă nu pot fi lângă ea în momentul acesta. Sigur are nevoie de cineva care să-i spună că totul o să fie bine și să o îmbrățișeze.

— Doctorii spun că o să se vindece până la urmă, dar o să trebuiască puțin timp

— O să fie bine, Amyti ! După câte mi-ai povestit, tatăl tău pare un om puternic. Sigur o să reziste, încerc eu s-o conving.

— Sper să fie așa... murmură ea. În fine, ce ai de gând să faci azi într-o zi atât de specială ? Încearcă ea să fie veselă.

— Sincer ? Habar nu am. Am poftă de sushi, dar nu am cu cine să ies în oraș deci... Îmi dau eu ochii peste cap.

— Ău... păi, prea ,, sfântul " tău iubit ce face ? Mă întreabă și știu că în momentul acesta este iritată.

Iar uit să respir. Nu am spus nimănui despre mine și Andreas. Cum de știe ea ? I-a spus el ? Puțin probabil fiindcă el vrea ca relația noastră să fie sută la sută secretă. Poate i-a spus Ash ! Când eu și Andreas ne-am sărutat seara aceea în club, ziua următoare mi-a făcut capul calendar cu subiecte pe baza relației noastre. Bineînțeles că ne-a văzut și bineînțeles că l-am amenințat cu moartea dacă spune ceva și bineînțeles că l-am pus să jure ! Dacă nu s-a ținut de promisiune, Ash e un om mort !

— Linnea ? Îmi pronunță ea numele după câteva momente în care nu am spus nimic.

— Ce... ce iubit ? O fac eu pe proasta în timp ce-mi scarpin ceafa.

— Nu e nevoie să negi, scumpo ! V-am văzut sărutându-vă în baia școlii, rostește ea iritată.

Sunt moartă !

— Amyti... îmi pare rău, îmi pare sincer rău, dar nu știam cum să-mi spun ! Rostesc eu, iar în vocea mea se poate auzi regretul.

— Înțeleg, dar totuși, sunt prietena ta și trebuia să ai încredere în mine, Linnea ! Știi prea bine că nu te-aș fi judecat.

— A spus să nu spun nimănui, spun eu tristă și îmi aplec capul.

— O să am o discuție și cu el, să nu crezi că o să scape. Acum, spune-mi, el ce ți-a pregătit ?

— Ăăă... să fiu sinceră, a uitat. Îi mărturisesc privindu-mi adidașii din picioare.

— CE ?! Țipă ea în difuzor.

— Mda... este ocupat, oricum. Ține locul mamei sale la o ședință de la firmă.

— Ce motiv e ăsta să uite de ziua ta ? Îți zis eu : unul de rahat ! Poate că îmi este el prieten, dar nu are dreptul să-mi supere prietena ! O să-l omor, jur că o să ți-l omor ! O să-l primești prin poștă tranșat ! Spune ea nervoasă.

Nebună este fata asta. Doamne ! Mulți nebuni pe lumea asta. Însă, este o nebună pe care o ador și care m-a făcut să râd în momentul acesta.

— Nu râde ! Nu râde ! Îmi ordonă ea hotărâtă. Acum o săptămână iai spus că o să fie ziua ta, iar el - deșteptul pământului - a uitat ! Jur că sunt plină de nervi în momentul ăsta !

— Bine, bine ! Nu mai râd, însă o să închid ca să te poți calmezi.

— Vezi că tot nu am terminat discuția pe baza relației voastre !

— Paaa !

Îi închid înainte ca aceasta să mai deschidă gura și să spună tot felul de lucruri despre Andreas. Nu vreau să aud toate ,, fanteziile" ei cu el. Adică, nu m-aș supăra să-i spun eu fanteziile mele cu el având în vedere că a aflat, dar nu cred că ar interesao.

Întodeauna mă face să zâmbesc când vorbesc cu ea. Pitica asta nebună este o bătaie de cap, dar cum am mai zis, o ador. După câteva minute, soneria ușii se face auzită. Îi anunț pe ai mei că merg eu, iar când o deschid, mijesc ochii nevenindu-mi să cred ceea ce văd. Clipesc de câteva ori, ca să fiu sigură că nu este doar o iluzie după care, când sunt convinsă că este el, sar să-l îmbrățișez și să-i strig numele. Nu știu ce face aici, dar se pare că ziua mea nu este cu totul distrusă. Știam eu că nu are cum să uite de ziua mea și să nu vină la mine. Dimitri nu uită niciodată asemenea lucruri.