Linnea //2017

Cap 70. Sunt logodită

        ,, Sunt logodită "

Acum o oră jumate, idiotul ăla a omis să-mi spună unde este întâlnirea, așa că i-am trimis un mesaj mamei. Nu înțeleg de ce au nevoie de mine. Oare oamenii ăia nu vorbesc engleză ? Sau dacă mă gândesc mai bine, la cât de mult îi place lui tata să se laude, sigur vrea doar să le arată turcilor că are o fată inteligentă care vorbește limba lor. De parcă aș vorbi doar două limbi ! Am învățat spaniolă, italiană, franceză și rusă. Franceză știam din liceu, la fel și spaniola și italiana, iar rusa am învățat-o în Turcia. Nu știu eu perfect, dar mă descurc.

M-am îmbrăcat într-o rochie de un roșu închis și strâmtă după corp, mi-am ondulat părul și mi-am făcut un machiaj simplu. Bineînțeles, astea după ce am făcut duș, iar acum sunt sigură că o să întârzi ! Nu am făcut-o intenționat, jur că nu am făcut-o, dar mesajul mamei a întârziat o jumătate de oră.

GPS-ul meu m-a dus în fața unui restaorant imens, iar în momentul acesta o azvârlez pe portieră. Închid repede mașina și alerg cu pași mici - din cauza rochiei - până spre intrarea în clădirea imensă.

    O dată intrară, îi spun domnului de la intrare numele meu și că am o rezervare aici, după care îi caut pe ai mei cu privirea. După câteva momente, zăresc silueta mamei. Mă apropri repede și agitată de ei sperând că mica mea întârziere nu a căzut chiar atât de prost în privirea lor. Dumnezeu cu mila ! Văd că este și Andreas cu ei, iar când mă vede își mușcă nervos buza de jos.

           Dar să te fut în gurăă ! Este vina ta că nu mi-ai spus unde să ne întâlnim ! Idiotule.

    Când tata mă vede, îmi zâmbește larg și le face semn turcilor să mă privească. Când văd o față cunoscută, uit să respir.

          De ce, Doamne ? Ce ți-am făcut să mi-l dai din nou pe cretinul ăsta pe cap ?

   Un zâmbet larg îi apare pe buze blondului și se ridică în picioare. Este îmbrăcat într-un costul argintiu, cămașă albă și pantofi asortați. Se aproprie de mine cu mâinile pregătite să mă îmbrățișeze, iar eu îmi doresc din tot sufletul să mă evapor în momentul ăsta.

      — Laina ! Vocea lui enervantă se face auzită.

      Imediat mă cuprinde într-o îmbrățișare, iar eu îmi forțez un zâmbet fals.

      — Murat ? Burada ne yapıyorsun ? ( Murat ? Ce cauți aici ? ) Îl întreb surprinsă.

       — Canım, görüyor musun ? Kader bizi birlikte istiyor ! Her yerde buluşuyoruz ! ( Draga mea, vezi ? Soarta ne vrea împreună ! Ne întâlnim peste tot ! ) Îmi răspunde el bucuros.

       — Sau poate din cauza ghinionului pe care îl am, mormăi eu pentru mine.

       — Seni öpebilir miyim ? ( Pot să te sărut ? )

       — Yok ! ( Nu ) Mă grăbesc să-i răspund și mă feresc.

        — Neden ? ( De ce ? ) Ridică el o sprânceană.

         — Çünkü... ailemden birkaç adım uzaktayız, Murat ! ( Pentru că... suntem la doar câțiva pași de familia mea, Murat ! )