Linnea //2017

Cap 24. Și o să pleci ? Pentru todeauna ?

,, Și o să pleci... pentru todeauna ? "

      — Lucrezi aici ? Mă întreabă Alexandra cu aceeași expresie ca a lui Andreas.

     — Unii mai trebuie să facă și asta, draga mea. Acum, îmi puteți spune ce doriți de băut ?

    — Ăăă... Încearcă Andreas să spună ceva în timp ce îi privește pe ceilalți.

      — Nu avem așa ceva... Îi spun amuzată din cauza că este a doua oare pe ziua de azi când primesc acest răspuns.

      — Wischi, JB și Jack Deniels. O sticlă din fiecare. Adu și ghiață te rog, și pentru domnișoara un cocktail. Care crezi tu că e mai bun. Rostește Caleb.

      — Din câte știu, domnișoara nu se prea împacă cu băutura.

— E în regulă, un Cosmopolitan te rog. Îmi spune ea zâmbind.

Notez pe carnețelul meu după care dau afirmativ din cap și mă îndepărtez de ei.
Ajunsă la bar, încep să le pregătesc băuturile în timp ce Amyti îl privește pe Ash cum cântă.

După câteva minute, aceasta îmi atrage atenția prin a-și pune mâna pe următul meu. Mă uit la ea confuză, iar aceasta îmi face semn să mă uit în spatele ei. Acolo îl pot observa pe Andreas apropriindu-se de noi.
Îmi dau ochii peste cap și îmi văd de cocktail-ul pe care trebuie să-l prepar pentru Alexandra.

    — Bună... Se aude vocea lui când ajunge lângă noi.

— Vrei să mai comanzi ceva ? Îl întreb fără să îl privesc.

   — De fapt, voiam să te întreb când termini.

— De ce ai vrea să știi asta ? Îl întreb încruntându-mă confuză.

— Fiindcă vreau să știu când te prind liberă ! Vreau să vorbim. Îmi răspunde serios.

   — Nu prea cred. Sunt destul de ocupată și sunt de părere că nu avem ce discuta.

— Tura ei se termină la zece treizeci. Amyti îi zâmbi.

   În momentul acesta, mă uit la ea mijând ochii și încleștându-mi maxilarul. De ce crede că eu nu i-am spus la ce oră termin ? Fiindcă nu vreau să vorbesc cu el ! Ea de ce ține neapărat să mă împac cu el ? Sau poate vrea doar să mă enerveze.

     — Mulțumesc, Amyti ! Vezi ? Ar trebui să iei exemplu de la prietena ta și să nu mai fii atât de căpoasă ! Îmi spune el zâmbind.

     — Andreas, ai venit aici să îmi spui cât de căpoasă sunt sau să comanzi ceva ?

— Am venit pentru că vreau să vorbesc cu tine ! Și apropo, nu știam că lucrezi aici. Spune el sprijinindu-se mai bine de bar.

— Aha... unde credeai că dispar tot timpul și nu mai am timp de meditațiile tale ? Pe centură sau... ? Doar acolo lucrează curvele. Oftez și îi ezit privirea.

— Ce ?! Bineînțeles că nu m-am gândit la asta ! De ce ai crede că am o asemenea părere despre tine ? Mă întreabă el încruntându-se.