Linnea //2017

Cap 71. Nu o mai face pe copilul cu mine că vezi ce palme la fund îți primești

       ,, Nu o mai face pe copilul cu mine că vezi ce palme la fund îți primești ! "

     După ce discuția s-a terminat, iar ai mei au căzut de comun acord cu turcii, ne luăm cu toți la revedere. Spre disperarea mea, Murat mă sărută puțin prea mult și mă îmbrățișează prea strâns.

         Știu că sunat irezistibilă, dar mai abține-te, fratele meu. 

   — Murat, dragule, cred că este suficient, încerc eu să rup îmbrățișarea, dar acesta mă strânge mai tare.

     — O să-mi fie dor de tine, dragostea mea

     Rămân fără aer la auzirea apelativului său. Dragostea mea. Țin minte că acum mult timp, cineva îmi spunea asta și îmi creștea inima în piept. Acum însă, singurul sentiment pe care îl simt este cel de tristețe. Prin fața ochilor îmi trec toate momentele frumoase petrecute cu Andreas. Nu îmi vine să cred că după atăta iubire, la sfârșit rămâne ura. Nasul începe să mă usture, iar ochii mei sunt încetoșați din cauza lacrimilor. Clipesc de mai multe ori încercând să le alung și să nu par o idioată sensibilă, iar după câteva momente, Murat rupe îmbrățișarea. Îmi sărută pentru a nu știu câta oară obrazul, după care se îndepărtează trist. Sinceră să fiu, îmi cam pare rău de el și inima sa. Deși are douăzeci și unu de ani, are un suflet de copil și încă este ușor de rănit. Cu toate astea, noi doi nu ne potrivim. Eu sunt vulcanică și pusă pe ceartă, iar el renunță prea ușor la opinia sa.

Ies toți din restaorant mai puțin eu, Andreas și ai mei. Îmi ațintesc privirea întunecată spre șatenul ce mai înainte m-a sărutat de față cu acei oameni și cu ai mei, iar el se încruntă confuz.

— Evans, o să te omor în chinuri ! Îl ameninț eu încleștându-mi maxilarul.

— Poate te omor eu primul ! Se aproprie el de mine. De când suntem noi logodiți și eu nu știu ?

— Idiotule ! Am vrut doar să scap de ăla ! Ce voiai să spun ? Plus de asta, erai singurul băiat pe care îl cunosc de aici ! Și ce dracu era cu sărutul ăla ?!

— Am vrut să ajut, idioato ! Dacă m-ai pus în ficțiunea ta, am vrut să-mi joc ,, rolul " cum trebuie ! Și tu îmi mulțumești ? Nu ! În schimb mă înjuri și mă faci idiot ! Rostește el nervos.

— Data viitoare cred că o să mă las sărutată de Murat ! Poate el sărută mai bine, îmi pun eu iritată mâinile în sân.

Culmea. Și idiot și cu pretenți ! Ce credea ? Că o să mă arunc în brațele lui și o să-l pup de parcă ar fii eroul meu ? Pe bune acum, cine se crede tipul ăsta ? De parcă acum câteva ore nu am fi avut o discuție aprigă pe tot răul ce ni l-am făcut unul altuia, acum vine și mă sărută de parcă nu s-a întâmplat nimic ! Unde este o bâtă de beizbool când ai nevoie de ea ?!

— Acum te plângi pe talentele mele de a săruta ?! Pufnește el iritat.

    — Nu mă pot plânge de ceva ce nu există, cap sec ! Rostesc eu printre dinți. Dacă află Alexandra ceea ce ai făcut, te autosatisfaci o lună, băiatul meu !

    — Poate fac ca tine și mă culc cu necunoscuți ! Ce zici de asta ?

    Ridic o sprânceană. Pe el îl enervează faptul că m-am culcat cu Jay ? Cât tupeu poate avea tipul ăsta ?!

    — Ce ai cu Jay ? Îl întreb iritată. Te deranjează că mi-am tras-o cu el sau care este problema ?

     — Din partea mea poți să te culci cu toată țara ! Ce îmi pasă mie ? Își încleștează el maxilarul.