Linnea //2017

Cap 10. Ți-a mai spus cineva că ai ochi superbi ?

,, Ți-a mai spus cineva că ai ochi superbi ? "

       Suntem în drum spre fermă. Eu, tata, mama, Andreas, Alexandra și Isabella. Toți în duba tatei. Simt că îmi sângerează urechile din cauza cântecului enervant ce îl cântă mama, tata și Isabella. Poate fii mai rău de atât ? Ei bine da. Poate fii mai rău de atât. Nu este de ajuns că trebuie să îmi petrec cele două săptămăni din vacanță la fermă în compania vărului meu idiot, am aflat că nu avem nici semnal bun !

     Nu e o problemă având în vedere că mi-am descărcat toate piesele preferate, dar mi-am lăsat încărcătorul acasă, iar acum trebuie să îl folosesc pe al mamei. Urăsc să folosesc lucrurile altora.
Și că asta nu ar fii destul, am aflat că fratele meu mai mare o să vină și el la fermă pentru a-și petrece vacanța cu noi. Îmi urăsc viața.

    Măcar pot să îmi omor timpul cu animalele de la ferma zoo, să stau sub copacul de pe câmp și să desenez toată ziua. Sau, de ce nu ? Să mă joc cu Bobo. Maimuțică mult prea vicleană a bunicii.
Îmi place Bobo, este haios și nici el nu îl prea are la inimă pe vărul meu.

          — Mai avem mult ? Întreb eu plictisită.

           — Nu, dar ai putea să admiri peisajele totuși. Privește cât de frumos e aici.

       Seegur. Noi nu puteam să mergem la mare ca tot omu, noi trebuie să mergem la fermă. Deși suntem în Februarie, este un cald a Dracu. Soarele arde cu putere, iar razele lui sunt prea strălucitoare.

Nu este nicio casă prin jur ceea ce înseamnă că suntem aproape de destinație. Din cauza animalelor de companie a bunici, oamenii se feresc de ea cât pot de mult, însă după câte știu eu, are câțiva ,, vecini" doar că sunt la cel puțin treizeci de metri distanță de fermă.

        — O să vă placă aici copii, este minunat ! Spune mama entuziasmată.

         — Sunt și șerpi pe acolo ? Nu îmi plac șerpii. Spune Alexandra strângându-l și mai tare în brațe pe Andreas.

         — Nu îți plac șerpi ? Linnea le adoră ! Spune tata.

           — Linnnea, este la fel ca ei. Velinoasă. Se pune și Andreas în discuție amuzat.

          — Aici îți dau dreptate. Îi spune tata râzând.

                     Vaii... ce amuzant ! M-am spart de râs, zău.

         — Are doar câțiva, scumpo. Stai liniștită, sunt complet inofensivi. O asigură mama.

           — Da. Doar să nu cumva să țipi lăngă ei sau să le calci pe coapă că devi hrana lor. Încerc să o pun în sperieți.

           — Linnea ? Îmi atrage tata atenția.

           Nu îi răspund, doar mă uit pe geam și admir peisajele. Demult nu am mai văzut atâta verdeață. E chiar frumos.

       După minute bune, ajungem în fața fermei. Cobor din dubă, mai fericită ca niciodată din cauza că nu mai sunt nevoită să aud căntecul oribil cântat de ai mei și Isabella.
Îmi pun ochelarii de soare fiindcă lumina soarelui mă deranjează și îmi dau părul pe o parte. Îmi iau bagajul exagerat de mare din mașină în timp ce ceilalți fac la fel cu ale lor.

     În câteva minute, suntem întâmpinați de bunica. Mai sprintenă ca niciodată.

          — Dragii mei ! Spune ea îmbrățișându-ne pe fiecare în parte .