Linnea //2017

Cap 56. Nu renunț la tine, Linnea.

,, Nu renunț la tine, Linnea "

Ziua următoare, eu sunt acasă fiindcă nu m-am dus la școală. Cum puteam ? Îmi neglijez prea mult piciorul și mă tem că dacă continui tot așa, nu o să mai pot merge normal toată viața.
Este ora 17:30, iar azi a fost de-a dreptul plictisitor ! Singură cu telefonul și laptopul în mâini. Până la urmă, am decis să iau o carte de le raft și s-o citesc. Ce ? Credeați că nu sunt genul de fată căreia să-i placă lectura ? Ei bine, va-ți înșelat. Am citit atâtea cărți încât le-am uitat numărul, iar în momentul acesta țin în mâini Mândrie și prejudecata scrisă de Jane Austen. Cred că este a cincea oară când citesc această carte, dar tot nu mi se pare că este prea mult. Nu pare genul meu, asta-i clar, dar este cel mai ușor mod prin care poți călători în alte lumi.

Sunt întreruptă din lectura mea de cineva care bate cu putere în ușă. Îmi dau ochii peste cap și las cartea pe măsuța de lângă canapea, mă ridic în picioare și mă îndrept spre intrare. Când deschid ușa, un Andreas roșu de furie îmi apare în față, iar în mână ține o revistă. Ridic o sprânceană, neștiind ce se întâmplă, dar după ce mă uit mai bine la revistă realizez că sunt eu și Dimitri în mall, pe scările rulante, cu mine în spatele lui și sărutându-l pe obraz. Înghit în sec când mă uit din nou la Andreas care își încleștează maxilarul.

— Ce mama dracului este asta ?! Țipă el la mine.

Tonul pe care îl folosește mă face să-mi închid ochii și să strâng din ei. În momentul acesta nu știu ce ar trebui să-i spun. Pare destul de groasă problema.

— Pot să-ți explic ! Rostesc eu într-un final și îl trag înăuntru.

Asta mai lipsea, să îu audă și vecinii crizele nebunului ăstuia gelos.

— Ar fi bine să-mi explici, altfel, vă rup picioarele amândurora ! Spuneai că nu este nimic între voi ! Asta numești tu ,, prietenie " ? Stând în cârca lui în timp ce el te plimbă prin mall unde puteți fii văzuți de atâtea persoane ?! Plus de asta, îl mai și săruți ! Țipă din nou la mine.

— Nu este chiar așa ! Am zis că...

— Ai zis că dacă prostul de Andreas nu-i lângă tine, poți profita de situație și să te arunci pe altul, culmea, artistul lui Pește ! Mult mai bun decât mine, nu ?! Mă întrerupe el pe acelaș ton. La cât de veseli erați în acea zi, mă întreb dacă nu vi-ați și tras-o ! De ce nu, nu ? Doar e frumos, înalt, bogat, talentat, te plimbă peste tot unde eu nu am timp și plus de asta, nu a ,,uitat" de ziua ta nu ? Eu sunt alegerea a doua pentru tine, Linnea ?

Ultimele lui vorbe mi-au ajuns direct la inimă. Nasul începe să mă usture de-o dată, iar ochii mi se încetoșează. Cum poate gândi așa ceva despre mine ? Ce fel de persoană mă crede ? Chiar credeam că mă cunoaște câtuși de puțin și cel mai important, că are încredere în mine. Pe mine mă întreabă el dacă este ca o a doua obține pentru mine ? Cel care mă ține pe post de amantă ? Cel care presupun că îi este rușine să se afișeze cu mine în lume.

Nu pot scoate niciun cuvânt și prefer să îi întorc spatele și să mă duc spre camera de zi. El urmărindu-mă încă țipând.

— Linnea, spune ceva ! Ai spus că îmi explici ! Sau... nu-mi spune că te-ai culcat cu el că o să turbez mai mult decât mă vezi acum ! Tot liceul bârfește acum despre așa zisa ta relație ! Linnea ?!

Mă opresc și înghit în sec când aud ceva spărgându-se. Mă întorc încet și cu lacrimile ce îmi curg pe obraji, observ că Andreas a dat cu pumnul în marea oglindă ce stătea pe hol. Era una cu dulapul alb și cred că s-au dus dracului amândouă, dar ce mai contează acum ? Contează că sângele lui curge pe podea, dar lui nu pare că-i pese. Își ține privirea nervoasă pe mine de parcă ar aștepta să-i spun ceva, iar mâna lui nu ar fii în momentul acesta străpunsă de cioburile oglinzii.