Linnea //2017

Cap 40. Cea mai mare minciună

         ,, Cea mai mare minciună "

       Andreas se uită la mine îngrijorat, iar în ochii lui se poate vedea foarte bine frica.

        — La naiba ! Rostește acesta printre dinți și luându-mă pe sus.

— Andreas, ce naiba faci ?!

— Nu te poate vede aici ! Dacă te vede, sunt mort ! Îmi răspunde deplasându-se până în camera sa.

Alt moment mai bun nu și-a găsit și asta să vină la el ? Sau ce spun eu ? Este iubita lui. Are dreptul să vină când vrea la el. Eu sunt cea în plus din ecuația aceasta. La cât de agitat era Andreas, nu prea sunt sigură că nu o iubește. Nu vrea să o piardă, iar eu sunt singura greșeală de aici.

— În sfârșit, știi câte griji mi-am făcut ? Se aude vocea Alexandrei de la intrare.

Având în vedere că camera lui Andreas nu este la etaj, pot auzi chiar foarte bine conversația lor.

— Scuze, Ale, dar nu mă simțeam prea bine după seara de ieri și am spus că e mai bine să stau acasă...

— Și nu puteai să îmi dai și mie un telefon ?

         — Nu voiam să te deranjez

        — Dar tu nu ai putea să mă deranjez niciodată, iubitule ! Știi foarte bine că te iubesc prea mult pentru a fii supărată pe tine ! Îl lingușește ea, iar un sunet enervat de sărut scurt se face auzit.

       — Știu...

      — Păi vezi ? Plus de asta, mi-a fost foarte dor de tine.

      — Îmm... Alexandra ? Ce faci ? O întreabă el, iar din vocea lui se poate simți uimirea.

    Tentația de a ieși pe ușă să vâd ce se întâmplă este mare, dar mă abțin.

       — Te îndepărtezi de mine, iubire. Nu am mai fost în camera ta pentru asta demult... Se excită ea.

Ăăă... asta a venit să verifice dacă iubitul ei este bine, sau să facă sex cu el ?

       — Ale, ți-am spus că nu mă simt prea bine...

        — Te fac eu să te simți mai bine, iubitule. Doar... ai încredere în mine.

    Aceștea doi nu mai scot niciun cuvânt. De ce ? Eu deja sunt cu nervii întinși la maxim și cu o putere incredibilă, mă abțin din a nu trânti ușa asta pentru a merge să îi strâns pe amândoi de gât ! Băiatul acesta se joacă cu sentimentele mele într-un mod în care nimeni nu a mai făcut-o până acum. De ce naiba ?! Sau poate... sunt eu doar proastă din cauza că pun botul la tot ceea ce zice.

      Între timp, mi-am luat rochia pe mine și mă așez pe pat cu fața în palme, gândindu-mă la situația dintre noi. Vorbele lui Ash mi se derulează în minte. ,, Dacă tipul acesta te iubește și pe tine, dar și pe iubita lui, atunci dă-l naibi. Este un tip ce nu știe ce vrea". Îi dau dreptate aici, dar parcă nu pot să-l dau naibii. Nu vreau să devin nici a cincea roată de la căruță...
Totul este atât de complicat ! La fiecare variantă, eu ies rănită din toate astea.
Poate ar trebui să mă mint în continuare că nu este pentru mine, că nu simt nimic pentru el și că acele sărutări nu au însemnat nimic. În momentul acesta nu știu ce să fac : să râd din cauza a ceea ce am ajuns sau să plâng din acelaș motiv ? M-am înmuiat rău, iar asta nu sunt eu. Nu vreau să fiu o legumă fiartă umblătoare doar auzind câteva cuvinte frumoase și complet false.
Cea mai mare minciună :

       ,, Îmi pasă de tine. "

    Nimănui nu-i pasă. Refuz să cred că cuiva i-ar păsa. Plus de asta, dacă i-ar fi păsat de mine, nu m-ar fi pus în ipostaza asta. Ce sunt eu pentru el ? O jucărie cu care poate face orice ? Se prea poate, da. Am ajuns din șarpele cu cea mai fatală otravă într-o insectă ce o poate călca oricine în picioare.

Culmea este că nu e vina lui, ci a mea. Nu m-a obligat să îl cred sau să îmi fac fantezi cum că între noi ar putea fii ceva. Niciodată nu o să fie. Nu cât timp el este împreună cu altă fată și refuză să îmi spună de ce nu se desparte de ea. Cu toate că am câteva dubi cum că nu vrea să-mi spună pentru a nu mă putea răni, dar vreau să aud de la el asta.
De ce nu îmi spune pur și simplu că pe mine mă vrea doar pentru o noapte, iar pe ea pentru toată viața ? Până la urmă, el a fost primul în viața ei.

       — Alexandra, gata, stop ! Se aude vocea lui într-un final.

      — Dar abia ne încălzisem !

      — Dacă ai venit aici pentru sex, află că chiar nu am chef !

     — Asta-i culmea ! Pufnește ea. Un băiat să nu aibă chef de sex ? Cine ești tu și ce ai făcut cu Andreas al meu ?

      — Ce vrei să spui ?

      — Ești diferit ! Ce ? Nu mă mai vrei său care este problema ?

       — Doar pentru că nu am chef acum, nu înseamnă că nu te mai vreau !

       Ciudat. Puteam să jur că ieri îmi cerea mie sex și mă voia pe mine.

      — După cum reacționezi, nu prea aș spune că mă mai vrei.

       — Alexandra ?!

       — Sună-mă când îți vin mințile la cap !

    La ultimele ei cuvinte, ușa se trântește zgomotos. Asta îmi arată că aceasta s-a supărat destul de tare și a plecat.

     Îmi șterg lacrimile ce au apărut fără să îmi dau seama, după care mă ridic în picioare și îmi pun mâinile în sân.