Căsătorie aranjată

1. Întâlnirea

- Înțelege. Vreau să vorbești cu tatăl meu.
- De ce graba asta?
- Pentru că nu vreau să mă mai ascund.
- Voi încerca să vorbesc zilele astea.
- Mulțumesc.
- Dar ce va zice mama ta?
- Nu mă interesează de ce spune ea. Eu pe tine te iubesc. Sunt dispusă să fug cu tine. Înainte de asta vreau să vorbeşti cu tata şi să-i spui adevărul. Nu vreau să aibe parte de vreo surpriză.
- Şi eu te iubesc. Eşti tot ce am mai scump pe lume.

Începe să mă sărute și mă întinde pe o pătură. Pentru prima dată în viața mea urma să fac dragoste cu bărbatul pe care îl iubesc.

.....

Vântul îmi dădea părul pe spate. Simțeam briza mării şi sunetul său mă liniștea. Acolo lângă apă, în locul meu văd un bărbat. Trebuia să fie el. Este locul nostru. Mă duc pe la spate şi îl iau în brațe. După câteva secunde simt că ceva nu este în regulă. Tipul se întoarce spre mine şi realizez că am greșit persoana.

- Scuze. Îmi pare atât de rău. Te-am confundat cu altă persoană.
- Nu este nimic. Nu ar trebui să fii la ora asta pe plajă. Poate fi periculos.
- Mereu vin aici.
- În orice caz, este periculos. Dacă vrei pot să îți țin companie până când acea persoană pe care presupun că o aşteptai va ajunge.
- Nu este nevoie. De fapt, trebuia să fie deja aici. Cred că nu va mai veni.
- Atunci pot să te însoțesc până acasă.
- Chiar nu este nevoie.
- Insist. Este periculos să mergi singură.
- Ştiu să am grijă de mine.
- Păi atunci cred că mă voi retrage. O seară plăcută.
- La fel şi dumneavoastră.

Tipul pleacă de lângă mine şi rămân singură. Mă uit în urmă şi îl pierd din vizor.

- Ar trebui să fiu mai atentă când iau pe cineva în brațe.

A doua zi...

Aştept nerăbdătoare ca Luis să vină. A venit momentul să-i spun adevărul tatei. Mă iubește şi tot ce îl interesează este ca eu să fiu fericită. Acum trebuie doar ca Luis să vină și să vorbească cu el. Pentru tata înseamnă mult ca viitorul meu soț să-i vorbească în fața.

Soneria se aude si mă duc grăbită la usă. O deschid, dar nu dau ochii cu persoana pe care o aştept.

- Bună ziua.
- Bună ziua.
- Sunt Christian Walker. Aş dori să vorbesc cu sergentul Jepson.
- Nu este acasă.
- Eşti fiica lui?
- Da, şi cum v-am spus, nu este acasă.
- Cine este draga mea?

Vocea tatei se aude şi tipul din fața mea începe să râdă. Trece pe lângă mine şi se lasă ghidat de locul de unde s-a auzit vocea tatei.

- Bună ziua sergent Jepson. Numele meu este Christian Walker, şi aș vrea să vă fac o ofertă.
- Ai spus Walker?
- Da.
- Eşti rudă cu Martin Walker?
- A fost tatăl meu.
- Veniți cu mine în birou. Acolo vom putea vorbi mai linistiți.
- Dar tata, ai spus că îl vei primi pe Luis Martinez.
- Poate să aștepte. Te rog să ni se aducă o cafea.
- Cu permisiunea dumneavoastră.

Spune cel din fața mea şi îmi dau ochii peste cap. Chiar nu înțelegeam ce caută el aici. Un moment mai bun ca ăsta nu şi-a putut găsi să vină?

După câteva minute apare şi Luis. Nu înțelegeam de ce nu a venit mai devreme.

- De ce ai întârziat?
- Am avut ceva de făcut.
- Aimee, poți să vii puțin în birou? Domnul Walker vrea să-ți propună ceva.
- Dar tata, ai spus că îl vei primi pe Luis când vine.
- Mă ocup deja de cineva. Dacă nu se grăbește, domnul Luis poate să aștepte.

Tata pleacă şi mă întorc spre Luis.

- Voi veni repede. Nu pleca.
- Bine.

Mă duc după tata şi intru în birou. Cel de pe scaun se ridică şi se întoarce spre mine.

- Draga mea, el este Christian Walker. Domnule Walker, ea este fiica mea, Aimee.
- Christian Walker, îmi pare bine de cunoștință.
- De asemenea.

Mă așez jos şi după se aşează şi el. Tata se pune în fața noastră şi spune:

- Domnul Walker vrea să îți facă o ofertă pentru pământurile pe care ți le-a lăsat mătușa ta.
- Nu sunt de vânzare.
- Pot să vă ofer un preț foarte bun pe ele.
- Am spus că nu sunt de vânzare.
- Atunci cred că nu mai am nimic de făcut aici.

Se ridică şi se adresează tatei.

- Îmi cer scuze că v-am luat din timpul dumneavoastră.
- Nu spune asta. Eşti băiatul unui mare prieten de-al meu. Te aştept mai des pe aici. Te invit mâine la o cafea.
- Dacă nu este mare deranjul.

Spune cuvintele astea privindu-mă şi trebuia să mă comport ca o persoană civilizată.

- Cum să deranjați? Puteți veni. Nu am nimic împotrivă.
- Atunci voi fi aici.

După ce îl conduc alături de tata până la uşă mă uit după Luis.

- Şi domnul Martinez?
- Nu stiu. L-am lăsat aici.
- Când va reveni să mă anunți.
- Bine.
- Apropo, cum ți se pare domnul Walker?
- De ce mă întrebi?
- Nu ştiu. M-am gândit că poate după despărțirea de Javier ai vrea să cunoști pe altcineva.
- Nu cred că o voi face.
- Bine, draga mea. Eşti încă tânără. Ai o viață înainte.
- Vrei să te ajut să urci?
- Mă descurc. Unde este mama ta?
- Presupun că rezolvă problemele cauzate de Damian.
- Băiatul ăsta o să mă omoare într-o bună zi.
- Nu te mai gândi la el și la ce face. Trebuie să stai liniştit.
- Da, ai dreptate. Când vine să mă anunți.
- Bine.

* Din perspectiva lui Christian

După ce plec de acolo ajung la mașină. Tot nu-mi puteam scoate din cap imaginea acelei fete. Este atât de frumoasă şi pură. Ce n-aş da ca o femeie ca ea să fie a mea. Acum nu ştiu dacă este cu cineva sau nu. Eu tot nu-mi pierd speranța. Voi încerca să mă apropii şi dacă nu-i sunt indiferent, voi încerca să o cuceresc.