Căsătorie aranjată

33. Împăcarea

- Ce cauți aici Christian?

Îi spun eu în timp ce mă ridic. Oscar face la fel şi mă privește cu niște ochi mari. Încă nu i-am spus că sunt măritată şi că am un copil.

- Am venit să mă întâlnesc cu Willy, dar văd că dau peste altă surpriză.
- Este soțul tău?
- În curând va fi fostul meu soț.
- Încă sunt soțul tău şi mereu voi fi. Niciodată nu-ți voi acorda divorțul. Nu voi permite ca femeia pe care o iubesc să fie cu altcineva, mai ales ca altul să-mi crească copilul.
- Tu nu ai niciun drept asupra lui Valentin.
- Sunt tatăl lui.
- Până acum două săptămâni nu erai. Ai uitat de câte ori l-ai negat? Ai uitat de câte ori ai spus că Luis este tatăl? Ai uitat de câte ori ai spus că tu nu eşti tatăl lui? Eu nu am uitat. Îmi aduc aminte fiecare moment.
- Christian? Ce naiba faci? Toată lumea se uită la voi? Să mergem la masa noastră.
- Dă-mi drumul Willy. Lucrurile nu vor rămâne aşa.

Spune şi îl văd cum se îndepărtează de masa noastră. Mă aşez din nou jos şi îmi pun mâinile în cap.

- Cred că ai omis ceva când ne-am cunoscut. Nu mi-ai spus că eşti căsătorită şi nici că ai un copil.
- Sunt în proces de divorț. Doar că îmi este greu. Nu vrea să semneze actele.
- Pot să ştiu de ce v-ați despărțit?
- Unele lucruri trebuiesc uitate. E mai bine. Pe scurt nu a avut încredere în mine şi în ce simt pentru el.

Iau pixul de pe masă şi semnez actele. De-acum înainte ferma familie este pe mâinile unui om de afaceri.

- Aş vrea să mai repetăm ieșirea asta. Bineînțeles fără acte şi invitați neaşteptați.
- Eşti un tip super Oscar , dar eu acum vreau doar să mă ocup de copilul meu. Nu caut să ies cu altcineva.
- Scuze. Ai dreptate. Nu ştiu de ce te-am întrebat.
- E ok. Te sun şi aranjăm ce mai este necesar.
- Bine.

Mă ridic şi plec spre ieşire. Urc în maşină şi îmi pun geanta pe scaunul din dreapta mea. Îmi ridic privirea şi bag cheile în contact. Îl zăresc pe Christian puțin mai încolo de mine.

- Lucrurile ar fi fost diferite dacă ne-am fi vorbit cu adevărul de la bun început.

Pornesc maşina şi trec pe lângă el. Tot drumul m-am gândit numai la el. Momentul de la plajă se face ivit în fața ochilor mei şi opresc mașina. Dacă continuam aşa cu siguranță făceam un accident. Ajung acasă şi direct în camera mea intru. Deschid uşa şi rămân uimită când îl găsesc pe Christian lângă pătuțul micuțului meu.

- Ce cauți aici?
- Am venit să-mi văd copilul.
- Ştii foarte bine că ți-ai pierdut dreptul.

Îl văd cum se duce lângă masă şi ia ceva de acolo. Îmi întinde un dosar galben şi îl iau în mână. Îl deschid şi văd că sunt actele de divorț.

- Ai vrut să le semnez. Ți le-am semnat.
- Cum de te-ai răzgândit?
- Dacă vreau să te recuperez o voi face de la bun început. Voi face tot ce îmi stă în putință să te am din nou lângă mine. Am fost un idiot şi mereu voi regreta ziua în care ți-am cerut să pleci. Gelozia şi orgoliul meu au fost mult mai puternice decât puterea mea de a gândi. Accept că am greșit. Dar nu voi renunța niciodată la tine. Voi lupta în fiecare zi pentru a te avea din nou lângă mine. Nu mă interesează dacă trebuie să o fac până în ultima zi a vieții mele.

Se îndepărtează de mine şi se duce lângă cel mic. Îl mângâie puțin şi părăsește camera. Mă aşez pe pat şi acum când văd actele semnate încep să mă simt ciudat. Acum că ştiu că suntem oficial divorțați încep să mă simt singură şi pustie.

A doua zi...

Primesc un mesaj de la un număr necunoscut unde îmi spune să fiu la ora 9 pe plajă. Scria şi că aveam să aflu nişte informații importante despre mama. Ajung la locul unde cândva mă întâlneam cu Luis şi aştept să ajungă acea persoană.

- Ştiam că vei veni.
- Christian? Tu m-ai chemat?
- Da.
- De ce? Şi de ce tocmai aici?
- Aici a fost prima noastră întâlnire. Aici pentru prima dată te-am privit în ochi şi am simțit că din nou încep să trăiesc. Aici privirile noastre s-au intersectat pentru prima dată. Tot aici am avut prima îmbrățișare şi tot aici mi-am găsit sufletul pereche. Am găsit persoana cu care vreau să-mi petrec restul zilelor.
- Mai ai de zis?
- Tot aici inima mea a început să bată cum nu a mai făcut-o pentru nimeni. Tot aici am simțit acei fluturi în stomac şi tot aici am ştiut că mi-am găsit motivul pentru care să trăiesc în continuare.
- De ce îmi spui toate astea?
- Pentru că vreau să ştii că eşti singurul motiv pentru care încă trăiesc. Cu o zi înainte de întâlnirea noastră mi-am luat rămas bun de la cel care mi-a fost tată. Am venit pe plaja asta ca să uit şi să încerc să găsesc un motiv pentru care să trăiesc. Cu frații mei pierdusem legătura şi bunicul nu mai era. Tot ce aveam era o avere la care niciodată nu m-aş fi aşteptat să ajungă în mâinile mele. Aveam putere atunci, dar niciun motiv pentru care să trăiesc. Atunci ai apărut tu şi cu acea atingere ai făcut ca în fața ochilor mei marea să prindă din nou culoare, stelele să strălucească din nou pe cer şi luna să fie la fel de mare şi grandioasă ca de fiecare dată. Când tu m-ai atins am început din nou să trăiesc. Nu exist fără tine. Te iubesc Aimee.

- Gata. Asta a pus capăt.

Termin de spus în gândul meu şi sar la gâtul lui. Îi prind capul cu ambele mâini şi îl sărut.