Căsătorie aranjată

77. Coșmarul

* Christian

Ascult ce îmi spune Aimee şi mă simt cel mai jegos bărbat de pe pământ. Nu m-am interesat suficient de motivul pentru care a plecat. Am intrat în patul primei femei care m-a atras fără să mă gândesc la Aimee şi la iubirea pe care i-o purtam. Gelozia nu m-a lăsat să văd ce s-a întâmplat cu adevărat. Ea niciodată nu şi-ar fi lăsat copii fără un motiv întemeiat.

......................................................

- Te-am lăsat fără cuvinte?
- Mi-ai aruncat adevărul în fața ochilor. Ai dreptate.
- Am trecut prin multe din cauza lui Giuliano. Cine ştie pe unde umblă nenorocitul. Mai bine lăsăm lucrurile aici. Terminăm cu ce am avut cândva şi o luăm de la capăt. Fiecare îşi urmează propriul drum. Nu cred că te-ai apropiat de Sam doar pentru a te consola. Tu nu eşti aşa. Ai văzut în ea o viitoare femeie care mi-ar fi putut ocupa locul.

Îl privesc şi văd cum cuvintele îi lipsesc. Ştie că am dreptate şi ştiu că îi este greu să recunoască asta.

- Deci ne luăm rămas bun?
- Spunem adio relației pe care am avut-o în trecut. Rămânem prieteni doar de dragul copiilor.
- Şi cu ce simțim cum rămâne?
- Vom vedea ce se întâmplă.
- Bine.

Plec de lângă Christian şi fug repede în casă. Intru în cameră şi încep să plâng. Mă doare îngrozitor această despărțire, dar este cel mai bine. Nu putem fi împreună. Sunt prea multe care ne despart.

Se face seară şi nu ştiu dacă Christian a plecat sau nu. Mă uit pe fereastră, dar nu îi văd maşina. Rasuflu cât de cât ușurată şi merg spre uşă. Deschid şi rămân blocată când îl văd pe Christian.

- Ce cauți aici?
- De mâine totul se schimbă. Eu o iau pe drumul meu, tu pe al tău. Ziua asta încă nu s-a terminat. Dacă ne luăm adio să o facem cum se cuvine.

Buzele sale le cuprind pe ale mele şi ştiam că este începutul finalului. Închide uşa în urma sa şi ne îndreptăm spre pat. Cad pe el şi îl văd pe Christian cum îşi dă cămașa jos. Se pune peste mine şi începe să mă sărute pe gât. Ştiam că este o nebunie, dar va fi şi ultima.

A doua zi...

- Ce vrei să-mi faci?
- Nu-ți fă griji. Nu va durea chiar aşa tare.
- De ce-mi faci asta?
- E spre binele tău. Nu o să stau toată viața să aud cum îmi reproșezi în fața că eu sunt responsabil de moartea copilului.
- Şi nu am dreptate? Tu şi răzbunarea ta prostească... Aaaaa..

O durere îngrozitoare îmi parcurge prin tot corpul şi simt cum îmi explodează capul. Încep să tremur din toate încheieturile şi mă gândesc că este abia începutul.

- Opreşte-te. Opreşte-te.

Încep să țip şi mă trezesc la realitate. Christian sare ca ars din pat şi uit de coșmar când văd cât de bine îi stă în boxeri.

- Ce s-a întâmplat?
- Am avut un coșmar.

Îl văd cum vine spre mine şi mă cuprinde între brațele sale. Mi-e greu să mă gândesc că odată ce se face lumină afară el nu va mai fi lângă mine.

- A fost doar un coșmar.
- Am nevoie de pastile.
- Îți aduc un pahar cu apă.

Iau pastila şi mă întind în pat. Nu pot închide ochii pentru că îmi aduc aminte de acele scene îngrozitoare. Fața lui Giuliano şi acel zâmbet pe buzele sale mă înfioară. Când mă gândesc că poliția încă nu l-a prins şi că umblă liber cine ştiu pe unde îmi trimite un sentiment înfiorător.

- Gata.
- Nu pot să mi-l scot din cap.
- Nu îți va mai face rău. Voi avea eu grijă de asta.
- Dacă este aici? Dacă ne privește?
- Cum să ne privească? Linişteşte-te. A fost doar un coșmar.
- Părea atât de real.
- Părea pentru că ai trecut prin aşa ceva. Este doar în imaginația ta. Giuliano nu-ți va mai face rău. De asta mă voi ocupa eu.
- Promiți?
- Promit. Îți dau cuvântul meu. Nu ar risca să vină aproape de noi. Poliția îl caută încontinuu.

.....

Se face dimineață şi mă ridic uşor din pat pentru a nu-l trezi pe Christian. Mă îmbrac repede şi îmi pun hainele într-o valiză. Ies afară şi îmi iau rămas bun de la Martha. Am făcut tot posibilul pentru a nu-l trezi pe Christian. Mai mult ca sigur aş fi rămas lângă el dacă se trezea înaintea mea. Urc în maşină şi privesc spre balconul camerei. Acolo Christian apare şi se uită spre mine. Mă uit pentru ultima dată la el şi plec spre casă.

Zilele trec şi nu am mai dat ochii cu Christian. Iau copii de la şcoală şi ajungem acasă. Îi trimit să se spele pe mâini şi mă așez la masă. Primesc un telefon şi răspund.

- Damian?
- Trebuie să te văd urgent.
- Ce este?
- Nu pune întrebări.
- Acum plec.

Las copii cu bona şi ies afară. Urc în maşină şi dau drumul la muzică. Pornesc spre apartamentul fratelui meu şi mă întreb de ce m-a chemat. A spus că este urgent şi deja îmi fac griji.

Mă opresc la un semafor şi mă uit în dreapta mea. O maşină mare şi neagră cu geamuri fumurii stătea în stânga mea. Îmi aduc aminte de mașinile lui Giuliano şi un fior trece prin mine. Se face verde şi maşina prinde viteză. Se pare că şoferul se grăbește să ajungă undeva.

Ajung în parcarea clădirii şi caut un loc de parcare. Îl văd pe fratele meu şi lângă el apare acea maşină neagră de la semafor. Se aude o împușcătură şi fratele meu cade pe jos. Îmi măresc ochii şi eram în şoc. Maşina pornește şi o pierd din vizor. Cobor repede şi mă duc lângă Damian. Îi așez capul pe picioarele mele şi îi apuc mâna.

- Aimee...
- Stai liniştit. Sunt aici. Totul va fi bine.
- Ascultă-mă.