Căsătorie aranjată

12. Accidentul

Vorbeam cu mătușa mea despre ce se mai întâmplă cu părinții mei şi despre necazurile cauzate de fratele meu. Uşa se deschide larg şi inima începe să-mi bată puternic când îl vad pe Christian în brațele a doi angajați. Avea o pată mare de sânge pe cămașă şi gândul meu mă duce la ideea că aş putea să rămân văduvă.

- Ce s-a întâmplat?
- Îmi arăta împrejurimile când cineva a tras asupra noastră.
- Trebuie să-l ducem în cameră. Veniți după mine.

După ce deschid uşa camerei mele larg, cei doi îl pun pe Christian pe pat. Era complet inconștient şi atât de palid.

- Trebuie să mergem după un doctor. Acum.

Țipă Luis la cei doi şi pleacă. Rămân cu el în cameră şi îl privesc atent.

- Cum s-a întâmplat?
- Ți-am spus deja.

Mă uitam la el şi nu ştiam dacă să îl cred sau nu. Ştiu că îl urăște pe Christian.

- Crezi că eu l-am rănit? 
- Tu să-mi spui.
- Dacă îl vroiam mort nu ți-l mai aduceam viu aici.

Iese din cameră şi rămân singură cu Christian. Mă duc lângă el şi îl deschid la cămașă. Văd sânge şi mă dau mai în spate. Vine Santa şi începe să-i curețe rana. Vine şi mătușa mea şi mă sprijină.

- Are febră foarte mare. Dacă nu vine doctorul poate muri în câteva ore.
- Nu spune asta.

Orele treceau şi Christian tot nu-şi revenea. Glonțul a fost scos, dar febra tot nu a scăzut. Stăteam lângă el cu speranța că se va trezi, dar degeaba.

- Trebuie să ai încredere, Aimee.
- Nu vreau să moară. Ştiu că nu ne înțelegem, dar nu-i doresc moartea.

Termin de spus şi încep să-l aud pe Christian gemând. Mă duc lângă el şi încetul cu încetul deschide ochii. Mătușa mea pleacă şi rămân singură cu el.

- Unde sunt?

Îşi duce mâna pe rană, dar i-o opresc. Mă privește şi lasă capul pe spate.

- Ai fost împușcat. Nu este bine să te mişti prea mult.
- De cât timp sunt aici?
- De aseară.
- Ai rămas aici cu mine toată noaptea?
- Abia ce am venit.
- Îmi este sete.
- Mă duc acum să-ți aduc nişte apă. Vin imediat. Să nu te mişti de acolo.
- De parcă aş putea.

Ies din cameră şi mă duc la bucătărie. O amețeală mă cuprinde şi mă așez pe scaun.

- Sunteți bine?
- Doar am amețit puțin. Poți să-i duci tu lui Christian un pahar de apă?
- Desigur.
- Mulțumesc.

Santa pleacă şi îmi pun mâinile în cap. Amețeala era foarte mare şi îmi rămâne un nod în gât când mă gândesc la faptul că aș putea fi însărcinată. Dar nu este posibil. Prea devreme pentru a şti. Am o întârziere doar de o săptămână şi în chestia asta cu data sunt groaznică.

* Christian

- Şi Aimee?
- Nu s-a simțit bine. A rămas puțin să se odihnească.
- A dormit aici?
- Doamna Aimee?
- Da.
- De când ați fost adus nu s-a mișcat de lângă dumneavoastră. A fost foarte îngrijorată. Să fi văzut cât de speriată era.
- Mulțumesc, Santa. Poți să te retragi. Şi îi poți spune lui Aimee să vină când se simte mai bine.
- Desigur. Mă scuzați.

......................................................

- Ce cauți aici?
- Trebuie să vorbim.
- Nu pot acum.
- Trebuie să plecăm de aici. Este ocazia perfectă.
- Nu pot acum. Mai trebuie să așteptăm câteva zile.
- De ce am face asta?
- Paza a fost dublată. Sunt mult mai muți oameni. Nu vom putea ieşi de aici decât cu picioarele înainte.
- Ok. Vom mai sta cateva zile, dar nimic mai mult. M-am săturat de situația asta.
- Mulțumesc.
- Te aştept diseară la mine.
- Voi încerca să vin.
- Bine.

Santa vine şi încep să mă agit. Dacă a auzit ceva sunt ca şi moartă.

- Mă scuzați doamnă.
- Desigur.

Mă fac ca şi cum nimic nu s-a întâmplat şi mă întorc cu privirea spre Santa.

- Cum l-ai vazut?
- Nu mai are febră, deci este bine. A spus să treceți pe la el când vă simțiți mai bine.
- Mă duc acum.

Intru în cameră şi îl găsesc pe Christian uitându-se pe pereți.

- M-ai chemat?
- Trebuie să vorbim.
- Nu avem despre ce discuta.
- De ce eşti aşa de rece cu mine Aimee?
- Nu am motive să fiu?
- Încă crezi că eu sunt vinovat de faza cu Luis?
- Bineînțeles că da. Nu m-aş mira că tot tu ai fost cel care l-a omorât pe acel tip. Ai dat vina pe Luis şi uite aşa a ajuns unde este acum.
- Foarte bine. O să-ți arăt că nu este adevărat. Dă-mi telefonul de pe noptieră.
- Ce vrei să faci?
- O să-l sun pe căpitanul Monte.
- Nu trebuie să suni pe nimeni. Vorbesc serios. Te cred.
- Sincer nu te înțeleg. Acum spui că mă crezi, acum spui că nu. Ce se întâmplă cu tine Aimee?
- Nimic.
- Trebuie să-ți dovedesc că sunt nevinovat. M-am săturat să mă tot acuzi.
- Te cred.
- Bine. Nu voi suna pe nimeni.
- Mulțumesc.
- Poți să-mi aduci ceva de durere?
- Desigur. Vin imediat.

* Christian

După ce Aimee iese din cameră iau telefonul în mână şi îl apelez pe căpitan.

- Căpitane Monte, sunt Christian Walker.
- Ce plăcere să te aud Christian. Cu ce te pot ajuta?
- Eu şi Aimme ne-am gândit să vă invităm la prânz în acest weekend. Ar fi o plăcere pentru noi să vă avem ca invitat.
- Nu aș putea să refuz. Voi fi acolo.
- Vă așteptăm atunci.

Inchid telefonul şi îl pun pe noptieră. Trebuia să-i demonstrez lui Aimee că nu sunt monstrul ăla pe care ea îl crede. Voi face tot ce pot ca ea să-şi schimbe părerea despre mine.

......................................................

- Văd ca te-ai ridicat din pat.
- Mă săturasem să stau acolo.
- Vrei să te ajut cu ceva?
- Nu, mulțumesc.
- Am vorbit cu Abigail şi va sta cu noi câteva zile. Sper că nu ai nimic împotrivă.
- Atâta timp cât nu te ajută să fugi de aici, poate rămâne câte zile dorește.