Căsătorie aranjată

50. Christian

* Eduard

De trei săptămâni îl caut pe Christian cu speranța că îl voi găsi. Să ştiu că nu el era cel pe care l-am găsit mă face să cred că încă trăiește. Ajung la ultimul spital cu speranța că voi găsi vre-o informație despre el. Mă duc la recepție şi întreb:

- Bună ziua.
- Bună ziua.
- Sunt agentul Hotton. Caut un bărbat care acum aproximativ opt ani a avut un accident în această zonă. De atunci nimeni nu ştie nimic despre el. Aveți sau ați avut vreo persoană care a ajuns aici din cauza unui accident de elicopter?
- Da, avem.

Se aude vocea unei femei în spatele meu şi mă întorc.

- Ce ați spus?
- Un tânăr a ajuns aici în stare gravă. A intrat în comă după operație. Nu am reușit să dăm de rudele sale încă. Este aici de opt ani.
- Poate fi el. Pot să îl văd?
- Desigur, veniți după mine.

Mă țin după femeia din fața mea care pare a fi doctor în acest spital. Mă duce într-un salon şi zăresc pe pat un bărbat. Era la fel doar că puțin mai slăbit.

- Christian...

Fug către el şi îl privesc. Încă nu pot să cred că trăiește. Câteva lacrimi se aduna în ochii mei şi îmi măresc ochii când văd că îi deschide pe ai săi.

- Christian?
- Eduard...
- Nu pot să cred că eşti tu. Christian, trăiești. Am crezut că ai murit.
- Practic a fost mort. Abia acum trei săptămâni a început să-şi revină. Atunci creierul său a început să intre în funcțiune din nou.
- Nu ai idee cât am suferit după tine frățioare.
- Acum sunt bine. Am vrut să vă sun încă de când m-am trezit, dar nu mai țin minte nici un număr de telefon.
- Nu contează. Important este că te-am găsit. Trebuie să o anunț pe Spencer. De când am aflat că poți trăi te căutăm încontinu.
- Şi Aimee? Unde este Aimee?
- Avem timp să vorbim şi despre ea. Acum trebuie să te faci bine ca să putem pleca mai repede de aici.
- Măcar este bine?
- Da.

Mă întorc spre doctoriță şi trebuie să aflu un lucru.

- Cum de l-ați ținut în aparate atâta timp? Ştiam că asta trebuie plătit.
- Aşa şi este. Cineva tot plătește facturile, dar nu ştim cine.
- Asta este ciudat.
- Important este că s-a trezit. Asta contează.
- Aşa este. Aş putea face nişte cercetări? Vreau să ştiu cine a plătit toate astea.
- Desigur.
- Mulțumesc.
- Nu aveți pentru ce. Vă las cu pacientul.
- Mulțumesc încă o dată.

Mă întorc la fratele meu şi mă așez lângă el.

- Ne-ai făcut-o. Opt ani am crezut că ești mort.
- Ce ai spus? Opt ani? Opt ani am stat aici?
- Liniștește-te. Nu ai voie să te agiți.
- Am stat opt ani în comă şi tu îmi spui să stau liniștit?

......................................................

* Christian

Ce tocmai aud nu poate fi adevărat. Cum să stau opt ani în comă? Cum să pierd atâția ani stând într-un pat de spital?

- Am crezut că ştii.
- Am crezut că este vorba de câteva săptămâni, nimic mai mult. Tu tocmai îmi spui că am stat opt ani în nenorocitul ăsta de pat. Nu este de mirare că nu mă pot mișca. Mușchi mei sunt adormiți.
- Important este că trăiești şi că eşti bine.
- Unde este Aimee? De ce nu o anunți că m-ai găsit? Vreau să o văd. Doamne, copilul meu. Copilul meu nu mai este un bebeluș. Este deja un băiețel. Mama, ce face mama? Este bine? Willy, Spencer, ce fac?
- Toți sunt bine. Vor fi foarte fericiți când vor afla că te-am găsit.
- Vreau să plec de aici. M-am săturat de patul ăsta. Vreau să îmi văd familia, copilul, prietenii.
- Nu poți pleca încă.
- Dar sunt bine.
- Eşti slăbit.
- Nu mă interesează.
- Nu fi încăpățanat.
- Sunt deja major. Pot să iau deciziile singur. Vreau să plec.
- Bine. Tu câștigi. Mă duc să întreb.

Fratele meu iese şi tot nu pot scăpa de acel ceva care mă macină. Aimee a crezut că sunt mort de atâția ani. Oare ce face? Oare este bine? Abia aştept să o văd pe ea şi cel mic.

- De ce-mi faci una ca asta? De ce ai făcut posibil acel accident? De ce m-ai ținut în viață dacă urma să stau opt ani în spitalul ăsta?

După câteva zile....

- Eşti pregătit?
- Va fi un şoc pentru ea. Am vrut să fie o surpriză, dar acum îmi este frică de reacția ei.
- Nu te mai poți ascunde. Lumea trebuie să afle că eşti viu.
- Aşa este. După opt ani Christian Walker se întoarce mai viu ca niciodată.
- Eşti fericit.
- Sunt, dar pe de altă parte sunt îngrozit.
- De ce?
- De reacția copilului meu.
- Trebuie să îți mai spun ceva legat de asta. Nu ți-am spus până acum pentru că am vrut să aflii de la Aimee.
- Ce este?
- Christian, Aimee a aflat în ziua accidentului că este însărcinată.
- Poftim?
- Christian eşti tată atât a unui băiat cât şi al unei fete minunate.
- O fată? Încă un copil al meu?
- Da.
- Nu pot să cred.

......................................................

Au trecut două săptămâni de când Spencer nu m-a sunat, asta vrea să însemne că totul a fost o alarmă falsă. Acum pot să stau mai liniştită.

Stau lângă maşină şi aştept ca Giuliano să iasă din firmă după care să mergem să-i luăm pe cei mici. Îl văd cum iese şi mă îndrept spre el. Îl iau în brațe şi îl sărut. De când a apărut el în viața mea, lucrurile sunt altfel. Am învățat să iubesc din nou, dar în alt fel. Mă desprind din sărut şi privesc în spatele lui. Îmi măresc ochii şi sunt complet şocată de cine se află la câțiva metri distanță de mine. Trebuie să am vedenii. El nu poate fi adevărat. El este mort.

- Christian...
- Ce ai spus?