Căsătorie aranjată

35. Sosirea

Ajung la aeroport şi încerc să dau de Spencer. Ideea este că nu ştiu cum arată şi îmi va lua foarte mult timp să o găsesc. I-am spus să mă aștepte în sala de așteptări.

Mă uit lung şi zăresc o femeie înaltă cu ochelari de soare pe cap şi o valiză lângă ea. Mă apropii ușor şi când ajung în dreptul ei o apuc de mână.

- Spencer?
- Tu trebuie să fii Aimee.
- Aşa este. Îmi pare bine de cunoștință.
- Plăcerea este de partea mea.
- Sper că nu ai așteptat mult.
- Tocmai ce am ajuns.

Ne salutăm politicos şi o ajut cu valiza. Ajungem la maşină şi rămâne pe loc când o vede.

- E cam mare pentru o persoană de statura ta.
- Îmi plac provocările.
- Observ. Şi eu sunt la fel.
- Serios?
- Îmi plac motoarele. Particip destul de des la curse. Îmi place să joc periculos.
- Exact ca Eduard.
- Asta doar tu ştii.

Pun valiza în portbagaj şi urcăm în maşină. Ajung acasă şi o prezint mătușii mele.

- Păi cu aşa cadou, Eduard va rămâne impresionat. Nu aş fi crezut că îți merge mintea atât de departe.
- Mă cunoști mătușă.
- Aici te corectez. Nu te-am mai cunoscut după ce te-ai măritat.
- Da, poate ai dreptate.
- Am auzit că ți-a semnat divorțul. Cum vine asta? Nu înțeleg.
- Îți explic mai tarziu. Acum vreau să îi arăt lui Spencer camera ei şi să îi spun o parte din cele întâmplate.
- Oh, bine.

Cum am plecat la aeroport , am cerut să fie aranjată camera alăturată. Sper să se simtă comod aici. Nu vreau să regrete că a venit.

- La ce s-a referit mătușa ta?
- Este o poveste lungă.
- Poți să-mi povestești. Am timp liber.
- Imediat, după ce îți prezint pe cineva.

Intrăm în camera alăturată şi o conduc chiar lângă patuțul lui Valentin.

- Şi cine este frumusețea asta mică?
- Este nepotul tău.

O văd cum îl ia în brațe şi cât de emoționată este. Ochii încep să-i strălucească şi începe să tremure.

- Este identic lui Christian când era mic.
- El este Valentin.
- I-ai pus numele bunicului.
- Aşa este.
- Bună micuțule. Ştii cine sunt? Sunt mătușa Spencer.

Îl pune la loc şi vine lângă mine.

- E atât de frumos.
- Cred că este cel mai frumos cadou pe care l-am putut primi vreodată.
- Acum vreau să-mi explici. Ce a vrut să zică mătușa ta?
- E o poveste lungă. Pe scurt, m-am căsătorit cu Christian fără să-l iubesc şi pe baza unui pact. În timpul căsniciei s-au întâmplat multe şi pe baza acelor lucruri Christian m-a alungat din viața lui. Am încercat să îi deschid ochii, dar orgoliul şi gelozia sa au făcut ca totul să se termine. Nu i-a păsat de mine şi de Valentin. Abia după ce a făcut testul ADN a aflat adevărul. A venit la mine, dar nu l-am putut ierta. Am insistat cu divorțul şi până la urmă mi l-a acordat.
- Şi ce se va întâmpla acum?
- Acum pot decide singură cu cine să-mi petrec restul vieții. Acum pot decide de bună voie să mă mărit cu Christian.
- Deci încă sunteți împreună?
- Da.
- Şi Eduard? Ai spus că este tată.
- Aşa este. Are un băiețel de doi ani.
- Cine ar fi crezut că frații mei se vor căsători înaintea mea.
- Tu nu ai pe nimeni?
- Nu am găsit persoana potrivită încă.
- Poate aici îl vei găsi pe acel cineva.
- Nu voi rămâne prea mult. Nu pot să renunț la locul de muncă.
- Cunosc pe cineva. Ar putea să te ajute.
- Locul meu nu este aici. Acolo am tot ce îmi trebuie.
- Poate în astea câteva zile te vei răzgândi.
- Mă îndoiesc.
- Rămâne de văzut.
- Ce facem acum?
- Momentan să te instalezi. În scurt timp va ajunge Sofia şi cu toate vom pregăti totul.
- Cine este Sofia?
- Soția lui Eduard.
- Am înțeles.

După ce o ajut să despacheteze ajunge şi Sofia. Face cunoștință cu Spencer şi sunt sigură că se vor înțelege foarte bine. Acum am nevoie de cineva care să o convingă să rămână. Nu pot accepta ca ei să se despartă din nou. Voi face tot ce îmi stă în putință ca ei trei să rămână aici uniți.

A doua zi...

- Încă trei ore şi te vei întâlni cu frații tăi.
- Sunt foarte emoționată. Este vorba de 10 ani totuși.
- Va fi mai bine decât întâlnirea dintre Christian şi Eduard.
- De ce spui asta?
- Pentru că Eduard a ajuns la spital şi Christian închis.
- Ce?
- Eram în proces de divorț. Abia ce aflasem că Eduard este frate cu Christian. Ne plimbam pe plajă şi Christian a venit spre noi. L-a lovit pe Eduard şi practic mi-a reproșat că vreau să divorțez doar pentru a mă duce cu el. Atunci s-au luat la bătaie şi l-a lovit pe Eduard după ceafă cu pistolul. A căzut jos şi poliția l-a luat pe Christian la secție. Când era întins pe jos Sofia i-a reproșat că şi-a omorât fratele. Atunci Christian a aflat că Eduard este fratele lui.
- Deci nu pot să cred ce-mi spui.
- A fost un moment groaznic. Crezusem că Eduard a murit.
- Nu aş fi vrut să fiu în locul Sofiei.
- Da, nici eu. Pentru câteva minute să te gândești că copilul tău va rămâne fără tată, să te gândești că bărbatul pe care îl iubești este mort nu este deloc ușor. Nici nu vreau să mă gândesc. Dacă Christian ar păți ceva îmi va lua mult timp să îmi revin. Daca el ar păți ceva, doar Valentin m-ar ține în viață.
- Atât de mult îl iubești pe fratele meu?
- Nu cred că am iubit şi nu cred că voi iubi pe altcineva aşa cum îl iubesc pe el.
- Christian are noroc că te-a găsit.
- A suferit şi el mult. Însă acum nu este nimic care să ne despartă.
- Mă bucur să aud asta.
- Hai să ne pregătim. În mai puțin de două ore vor veni invitații.