75. Moșia

3K 108 1
                                    

* Christian

Aud țipetele lui Aimee şi Martin intră în salonul ei. Suferea o criză urâtă şi a fost nevoită să fie sedată. Să o aud cum țipă îmi făcea pielea de găină. Martin iese din salon şi rămân asistentele cu ea. Mergem către biroul său şi intrăm.

- Ce s-a întâmplat?
- Cred că şi-a amintit de electroşocuri. Voi căuta un specialist să o ajute.
- Nu pot să o văd aşa.
- Nimeni nu poate. Nu este ușor pentru ea ce i se întâmplă.

Primesc un telefon şi răspund.

- Da?
- Christian, Christian, Christian.....
- Ce vrei nenorocitule?
- Ştii ce vreau. Ai ceva ce îmi aparține.
- Dacă te referi la Aimee să ştii că niciodată nu o vei mai avea.
- Nu fi atât de sigur.
- Eşti un nenorocit şi un mizerabil. Cum ai putut să-i distrugi viața?
- Tot ce i s-a întâmplat se datorează ție. Dacă nu te băgai în viața mea ea ar fi fost foarte fericită.
- Jur că dacă te am în față mea o să te omor cu mâinile mele.
- Nu îmi este frică de tine.
- Ar trebui să-ți fie. Vei plăti scump pentru asta.
- Abia aştept.

Închid apelul şi mai că îmi vine să arunc telefonul de pământ pentru a mă descărca. Sunt atât de furios pentru ce i-a făcut lui Aimee.

- Giuliano?
- Îmi vine să explodez. Jur că am să-l omor.
- Nu are rost să te consumi pentru el. Acum cine contează este Aimee.
- Aşa este.

......................................................

După două săptămâni.....

- Am terminat pe ziua de azi. Cum te simți?
- La fel.
- Încerc să te ajut cât de mult pot.
- Nimeni nu mă poate ajuta.
- Aici îți las o mică rețetă. Te vor ajuta să dormi noaptea. Nu sunt puternice.
- Mulțumesc.

Ies din cabinet şi mă îndrept spre maşina unde mă așteaptă Toby. Ultimele zile au fost un haos pentru mine. Abia acum două zile am ieșit din spital şi acum merg la un specialist care să mă ajute să uit de chinul prin care am trecut, deși văd imposibil acest lucru. Mi-am amintit totul şi mi se pare ireal. Unde am putut ajunge?

- Hei...
- Vreau să îl văd pe Christian. Mă poți duce până la el?
- Eşti sigură că vrei să îl vezi?
- Da.
- Bine.

Ajungem la casa de pe plajă şi Toby rămâne în mașină. Bat la uşă şi una din servitoare îmi deschide. Intru şi îmi spune să aştept pe canapea. Între timp Sam intră şi rămâne nemișcată când mă vede.

- Aimee?
- Hei...
- Ce cauți aici?
- Vreau să vorbesc cu Christian. Sper că nu te deranjează.
- Nu.
- Văd că merge bine sarcina.
- Aşa este. Va fi un copil puternic.
- Mă bucur pentru tine. Presupun că Christian este foarte fericit.
- Este foarte entuziasmat. Chiar ieri am fost la ginecolog şi când a auzit inima celui mic s-a emoționat foarte tare.

Îmi aduc aminte de trecut şi de momentul acesta în care Christian a lipsit. Cu acest copil va fi diferit. Îl va vedea crescând şi se va bucura de toate momentele petrecute cu el. Încerc să par tare şi decid să nu îl mai aştept pe Christian.

- Trebuie să plec. Aştept deja de mult timp.
- Nu vrei să-l aştepți?
- O să revin în altă zi.
- Cum dorești.

Ajung aproape de uşă şi vocea Samanthei mă oprește.

- Vreau să-mi cer scuze.
- Scuze?
- Din cauza mea ai fi putut ajunge în stare gravă.
- Prefer să nu-mi amintesc de acel moment.
- Vreau să ştiu dacă mă poți ierta.
- Orice femeie care este îndrăgostită de un bărbat şi nu vrea să îl piardă ar fi făcut același lucru. Am avut noroc şi nu a fost nimic grav.
- Am auzit că ți-ai amintit şi...
- Şi aş vrea să uit. Nu-i doresc nimănui să treacă prin aşa ceva. Să nu-i spui lui Christian că l-am căutat.
- Bine.

Ies afară şi imediat urc în mașină. Lacrimile încep să-mi cadă pe obraji şi încerc să îmi revin.

- Ce ai pățit?
- Vreau să plec departe.
- De ce? Unde?
- Vreau să plec câteva zile de aici. Poți să mă duci tu?
- Desigur. Unde vrei să mergi?
- La fermă.
- Eşti sigură?
- Da.
- Nu vrei să trecem pe acasă?
- Ba da. O să-mi iau rămas bun de la copii. Aş fi vrut să îi iau cu mine, dar au şcoală.
- Vei fi bine?
- Sper.

.....

Ajungem în fața fermei şi cobor jos. A trecut mult timp de când nu am mai venit pe aici. Privesc în jur şi totul este la fel. Martha vine spre mine şi mă cuprinde cu brațele sale.

- Ce bucurie să vă revăd. Ați venit singură?
- Da, şi nimeni nu trebuie să afle că sunt aici.
- Dar de ce?
- Am nevoie să fiu singură. Nimeni nu trebuie să ştie că eu sunt aici, mai ales Christian.
- Bine.

Îmi iau rămas bun de la Toby şi urc scările cu Martha. Las valiza jos şi privesc în jur.

- Câte amintiri am în această casă.
- Vreți să vă duc valiza în cameră?
- Mă descurc singură. Un lucru vreau să ştiu.
- Spuneți.
- Christian a mai venit pe aici în ultima perioadă?
- Chiar deloc. Cel care a venit este Willy. El s-a ocupat de tot. Tare îmi este milă de el. Nu a avut noroc în dragoste.
- Are mare ghinion.
- Aşa este. Mă duc să vă duc valiza. Aveți nevoie de altceva?
- Nu.
- Mă scuzați.

Martha pleacă de lângă mine şi încep să mă gândesc la modul prin care îmi voi ocupa timpul.

* Christian

A venit momentul să vorbesc cu Aimee față în față. Am auzit că m-a căutat şi din păcate nu eram acasă în acel moment. Ajung la casa părinților ei şi bat la uşă.

- Christian...
- Bună ziua.
- Nu ai venit de mult până aici. Intră. Cu ce te pot ajuta?
- Am venit să vorbesc cu Aimee. M-a căutat acasă şi nu eram. Puteți să o anunțați că sunt aici?
- Aş face-o cu mare plăcere, dar nu pot.
- Cum adică nu puteți?
- Aimee a plecat acum câteva ore şi nu ştiu unde s-ar fi putut duce.

......................................................

Căsătorie aranjată Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum