Căsătorie aranjată

32. Vânzarea

* Christian

- Iartă-mă. Nu am vrut să te rănesc.
- Pentru mine nu-ți fă griji. Am trecut prin altele şi mai rele. Ar trebui să-ți faci griji pentru Aimee acum. Nu vrea să te mai vadă niciodată.
- Da, observ.

Se lasă o liniște între noi şi chiar nu ştiam ce să zic. Nu ne-am văzut de opt ani şi îmi imaginam acest moment diferit.

- Văd că ai ajuns ce ți-ai dorit.
- Aşa este. Am avut-o pe Sofia care m-a sprijinit mereu.
- Eu...
- Vino aici. Ştiu că vrei să mă îmbrățișezi.

Mă duc lângă fratele meu şi îl strâng tare în brațe.

- Puțin mai încet. Încă mă dor toate.
- Scuze.
- Sunt mândru de tine, Christian. Eşti un bărbat adevărat.
- Sunt totul datorită ție. Mereu m-ai învățat ce este bine şi ce este rău.
- Eu te-am învățat toate alea, dar gelozia tu ai căpătat-o.
- Semăn cu cel care îmi este tată.
- Am aflat că ești stăpân pe tot ce a avut Martin Walker.
- Aşa este.
- Christian, Christian, Christian...
- Ce este?
- Mă uit şi te privesc. Mereu te-am învățat să nu judeci după aparențe.
- Te referi la Aimee?
- Eu am cunoscut-o acum cinci luni. S-a întâmplat la câteva zile după ce voi doi v-ați despărțit. Era într-un parc singură. Treceam pe acolo din întâmplare când am văzut-o cum a căzut în parc. Am ajuns la timp, altfel copilul nu se mai năștea şi poate nici ea nu mai era printre noi. Era în stare de avort.
- Tu i-ai salvat?
- Şi sunt mândru că am făcut-o. Am fost să o vizitez la spital. Când am văzut acel copil crede-mă că te vedeam pe tine. Îți seamănă leit. Este exact cum erai tu acum aproape 28 de ani.
- Vorbești serios?
- Foarte serios. Îmi pare rău pentru tine acum. Aimee nu mai vrea nimic cu tine. Ai pierdut-o.
- Încă sper ca acel test să iasă negativ.
- Nu va ieși. Te asigur.

......................................................

- Poți să te odihnești Aimee. Pot sta eu cu cel mic.
- Mulțumesc mătușă. Chiar am nevoie de puțină odihnă.
- A fost cam neliniștit în ultimele zile.
- Am observat şi eu. Cred că simte ce se întâmplă în jur.

Mama mea intră pe uşă însoțită de persoana la care mă așteptam cel mai puțin.

- Să-i lăsăm singuri cumnată.

Termină de spus şi practic o trage pe mătușa mea afară din cameră.

Mă îndepărtez de el şi pot observa cum se apropie de cel mic. Un zâmbet îi apare pe față şi dispare odată ce îşi întoarce privirea spre mine.

- Avem un copil minunat.
- Aleluia. Abia acum spui că este al nostru.
- Aimee, eu...
- Ce pretinzi Christian? Să te iert? Îți pierzi timpul. Crede-mă.

Îl văd cum se pune în genunchi şi în ochii săi se adună câteva lacrimi.

- Iartă-mă Aimee. Am fost un prost. Am fost tot ce ai vrut tu să fiu.
- Ți-am cerut câteva minute de atenție. Nu ai vrut să mă asculți. Mai bine pleci. Prezența ta nu îmi face bine.
- Iartă-mă.
- Ridică-te şi pleacă din casa asta. Încă aştept să-mi semnezi divorțul.

Se ridică de jos şi pot vedea regretul pe care îl simte. Nu-l pot ierta aşa uşor. Nu după câte am trecut din cauza lui.

- Din cauza ta aş fi putut să pierd sarcina. Din cauza ta aș fi putut să mor. Tu chiar crezi că te voi ierta? Te înșeli Christian. Ți-ai pierdut şansa cu mine. Tot ce îmi rămâne acum de la tine este Valentin. În rest nu vreau nimic. Vreau să dispari din viața mea.
- Dar Aimee...
- Ți-am cerut câteva minute amărâte, nimic mai mult. Îți era greu dacă mă ascultai şi aveai puțină încredere în mine? Nu, nu îți era. Mândria, orgoliul şi gelozia pe care o ai ne-au adus în situația asta. Din cauza ta toate s-au terminat. Am recunoscut că am greșit, dar tot eu am remediat soluția. L-am alungat pe Luis din viața mea, i-am distrus viața şi l-am rănit pentru tine. Acum regret că am făcut-o.

Termin de spus şi acum lacrimile cad în abundență pe obrajii mei.

- Am greșit şi am făcut cea mai mare prostie din viața mea. Te-am pierdut Aimee. Dar nu voi renunța până nu te voi câstiga înapoi.

Se îndepărtează de mine şi înainte de a ieşi pe uşă îi spun:

- O să te mai caute avocatul meu. Sper să semnezi divorțul.

Nu spune nimic şi închide uşa. Închid ochii şi încep să plâng şi mai tare. Mă duc lângă cel mic şi îl privesc lung. Dacă nu era el, acum eram terminată.

După două săptămâni...

Zilele treceau mai repede decât mă așteptam. Parcă ieri eram la spital când l-am adus pe lume pe Valentin. Ajung la cafenea şi îl caut cu privirea pe Oscar. Odată ce îl zăresc, mă îndrept spre el.

- Ai ajuns. Bună.
- Hei. Sper că nu am întârziat prea mult.
- Ai ajuns la timp.
- Ai adus actele?
- Uite-le.

Iau pixul în mână şi dau să semnez. Sunt oprită de o altă mână care mă atinge. Îmi ridic privirea şi fac contact cu ochii lui Oscar.

- Eşti sigură că vrei să faci asta?
- Tata era singurul care se ocupa de fermă. Acum fără el totul se duce de râpă. În plus ştiu că va cădea pe mâini bune.
- Mă bucur că ai încredere în mine.

Încep să zâmbesc şi el face la fel. Îl privesc şi nu pot nega faptul că este cât de cât frumos. Chiar îmi plăcea timpul petrecut cu el. Ultima săptămână ne-am ocupat de contractul pe care azi trebuie să-l semnez. I-am vândut ferma în schimbul unei sume frumoase de bani. Aşa pot să investesc în ceva nou şi să o iau de la capăt.

- Deranjez?

Ies din transă şi zâmbetul îmi dispare când îl văd pe Christian lângă masa noastră.

- Cine sunteți dumneavoastră?
- Sunt soțul doamnei.
- Poftim?