Căsătorie aranjată

87. Dreptate

* Christian

Simțeam cum sângele îmi fierbe în vene şi nu puteam să mă opresc. Era plin pe față de sânge şi încă nu eram mulțumit.

- Trebuie să încetezi. Poți avea probleme.
- Încă nu am terminat cu el. Tu stai de pază.
- Am spus să te oprești. Este suficient.
- Vrei şi tu o partidă?
- Am spus că este suficient. Nu voi permite să-l mai loveşti.

Sirenele patrulelor se auzea şi doi tipi intră peste noi. Îl țin ostatic pe Giuliano şi Toby stă cu pistolul ațintit spre ei.

- Este mai bine să plecați. Polița va ajunge şi nu este în avantajul vostru.
- Nu plecăm de aici fără şeful nostru.
- Asta să o credeți voi.

Termin de spus şi simt un metal uşor rece pe gâtul meu.

- Aruncați arma şi ridicați mâinile?

Ii dau drumul lui Giuliano şi Toby lasă pistolul jos. Eram încolțiți.

- Domnule trebuie să plecăm de aici. Poliția poate intra în orice moment.
- Nu plec până nu le arăt cine este Giuliano.

Primesc un pumn în partea stângă a feței şi încă câțiva. Îmi pun mâna uşor la colțul gurii şi simt gustul sărat al sângelui. Toby este şi el luat la o serie de lovituri şi nu pot să mă duc lângă el. Sunt legat la mâini şi dus în fața lui Giuliano.

- Tu mergi cu mine. Vei fi scutul meu protector până ies din țară.
- Nu ai cum să scapi de poliție.
- Eu mereu scap de poliție. Mai bine mor decât să ajung acolo din nou. Ştii cum este să stai acolo închis?
- Şi tu ştii cum este să stai într-un pat ani de zile inconștient? Mi-ai distrus viața. I-ai distrus viața lui Aimee şi a copiilor mei. Ți-ai distrus viața singur.
- Taci din gură.

Primesc încă o lovitură şi gem de durere. I-am spus adevărul şi reacția sa îmi dă de înțeles că am dreptate.

- Domnule trebuie să plecăm.
- Să mergem.
- De ce rămâne Toby aici? Ce-i vei face?
- Il voi lăsa aici. Nu îmi este de folos. Legați-l. Nu vreau să scape.
- Ia-mă pe mine şi lasă-l pe el.
- Eşti în stare să te sacrifici pentru el? Se vede de la o poştă că nu semănăm deloc. Nu-ți voi face pe plac. Să mergem.

- Ieşi afară cu mâinile sus Giuliano. Eşti încolțit.

Sunt pus ca scut în fața lui Giuliano şi Eduard rămâne mut când mă vede.

- Christian...
- Nu vrei ca fratele tău să moară presupun.
- Eşti înconjurat. Dă-i drumul. Nu poți ieși din asta.
- Dar din țară o pot face. Nu renunț aşa uşor. Îl vrei pe el, mă ajuți pe mine. Aruncați armele.

Fratele meu mă privește îngrijorat şi îmi dau seama că am făcut foarte rău că nu l-am anunțat la timp.

- Aruncați armele.
- Ştiam că o să ne înțelegem. Vreau o mașină blindată care să mă transporte până la aeroport. Când ajung acolo şi voi urca în avion dragul tău frățior va fi eliberat sau omorât.
- Poftim?
- Ce?
- Trebuie să riști ca să câștigi.
- Aşa este. Cum spunea tata? "Am riscat când am venit după voi şi nu regret deloc acest lucru. Voi sunteți mândria mea şi nu vreau să mă dezamăgiți."

Aud vocea lui Toby şi fața lui Giuliano se schimbă. Oamenii lui Giuliano erau țintiți cu câte un pistol şi îmi dau seama că erau şi câțiva agenți în spatele casei. Se întoarce spre el şi aud o împușcătură. Nu ştiam cine era cel rănit până nu deschid ochii şi îl găsesc pe Giuliano întins jos.

Toby vine lângă noi şi se apropie de Giuliano. Văd în ochii săi lacrimi şi presupun că îl doare ce tocmai s-a întâmplat.

- Nu îmi doream ca totul să se termine aşa.
- M-ai trădat.
- Nu, nu te-am trădat. Am făcut ce tata m-a învățat să fac. Am tăcut în tot acest timp şi mi-a fost suficient.
- Acum înțeleg de ce te admira tata mai mult pe tine.
- Pentru o răzbunare ți-ai distrus viața. Gândește bine ce vei face. Un copil așteaptă să se nască cât de curând şi să-şi cunoască părinții.

Sunt eliberat şi Toby vine lângă mine. Giuliano este ridicat de jos şi pus pe targă. Avea un glonț în picior şi trebuie să primească îngrijiri. Oamenii lui sunt arestați şi Eduard vine lângă mine.

- Ce ai făcut a fost foarte riscant.
- Ştiu.
- Este ultima dată când faci ceva riscant şi nu mă anunți.
- Am înțeles.
- Nu mai pierde timpul. Du-te la spital.
- De ce? S-a întâmplat ceva cu Aimee?
- Acolo eram când m-a sunat Toby. Aimee se duce. Starea ei s-a înrăutățit.
- Nu-mi spune asta. Cum e posibil?
- Nu ştiu. Ai face bine să te duci acolo şi să-i iei şi pe cei mici.
- Cum să mă duc la ei şi să le spun că mama lor va muri? Nu pot face asta.
- Atunci fă ce crezi. Du-te să primești îngrijiri.
- Sunt bine. Am doar câteva răni ușoare. Mă duc de mă schimb şi plec spre spital.
- Vin şi eu cu tine. De Giuliano are cine să se ocupe. O să o anunț şi pe Sam.
- Nu ştiu ce faceți, dar eu plec spre casă.

Mă îndepărtez de cei doi şi urc în mașina mea care era la câțiva metri de cea a lui Toby. Pornesc spre casă şi încerc să mă fac nevăzut. Nu puteam risca ca cei mici să mă vadă rănit. Nu vreau să-i sperii. Intru repede de fac o baie şi mă schimb. Când să ies din cameră mă întâlnesc cu mama mea şi mă sperii.

- Ce ai pățit la față?
- Nimic grav.
- Fiule...
- L-am prins pe Giuliano. De asta am rănile. Am avut o mică confruntare cu el. Nu am timp de explicații. Trebuie să ajung la spital. Ai grijă de cei mici.
- La spital? De ce?
- Aimee se duce.
- Poftim? Dar nu se poate.
- Tu ai grijă de cei mici.
- Să mă ții la curent.
- Aşa voi face.

......................................................