Căsătorie aranjată

31. Încăierarea

- Dragul meu, de-ai şti cât de grea este toată situația asta pentru mine. Nu e uşor să-l văd pe tatăl tău cum mă privește cu atâta ură. Ştiu că a suferit, dar eu sufăr şi mai mult. Dar îți promit că nimeni nu îți va face rău. Te-a negat de multe ori şi nu mai are dreptul să te cunoască. Va trebui să lupte pentru a mă recupera când va afla adevărul.

* Christian

- Willy...
- Te-ai hotărât să semnezi actele?
- Ți-am zis că nu o voi face. Te-am chemat pentru altceva.
- Spune.
- Vreau un test ADN.
- Deci ai îndoieli. Crezi că poate fi al tău.
- Aimee a venit şi tonul pe care mi-a spus toate acele lucruri era unul plin de siguranță.
- Te-a căutat?
- Da.
- Şi cum te-ai simțit când ai revăzut-o? Nu poți nega. Este mult mai frumoasă.
- I-a prins bine sarcina.
- Nu mi-ai răspuns la prima întrebare.
- M-am simțit ciudat. Nu mă pot minți. Încă o iubesc şi mereu o voi iubi.
- Ți-am zis să ai grijă.
- La ce te referi?
- Testul va fi pozitiv. Şi spre ghinionul tău o vei pierde pe Aimee. Mă ocup eu de toate. Te anunț când este totul pregătit.
- Mulțumesc.

Odată ce iese pe uşă cad pe gânduri. Dacă copilul este al meu deja pot să-mi iau rămas bun de la Aimee.

......................................................

După câteva zile...

Mă plimbam cu Eduard pe plajă şi râdeam de toate năzbâtiile făcute de Christian pe care mi le spunea. Se pare că a fost cu copil foarte şiret când era mic. Mă privește şi vede că vreau să-i spun ceva.

- Ce este?
- Nu ştiu cum să te întreb.
- Aşa cum se întreabă.
- De ce nu te-ai întors acasă când ai avut posibilitatea?
- E greu să-ți răspund. Poate nu am avut curajul necesar. Îmi era teamă să nu fiu respins.
- De Christian?
- De el şi de bunicul. Poate şi de ceilalți dar cel mai mult de ei doi. Nu am ştiut de moartea bunicului până ce m-am întors aici. A fost o veste dură.
- Vino aici.

Îl iau în brațe şi îl mângâi. Nu e ușor să pierzi persoana care te-a crescut atâția ani. În secunda următoare ceva îl îndepărtează de mine. Eduard era întins pe jos şi Christian se afla la doi metri distanță de mine.

- Tu eşti nebun?
- Deci nu mă înșeli cu celălat, dar cu ăsta o faci. Nu ți-e rusine? Vii şi îmi zici să semnez divorțul. Pentru ce? Să te duci cu el?

Eduard se ridică şi mă privește scurt. Îşi întoarce privirea spre Christian care era încordat la maxim.

- Eşti sigur că vrei să te lupți?
- Eduard...
- Aimee...
- Să ne luptăm pentru ea.
- Ce? Tu eşti nebun?
- Va fi plăcerea mea.

Odată ce Christian acceptă provocarea, cei doi se iau la bătaie. Mă uitam la ei şi nu ştiam cum să îi opresc. Totodată observ şi pregătirea pe care Eduard o are. Primea mai puține lovituri decât Christian. Îi trimite o lovitură lui Eduard şi îl pune la pământ. Îşi ia pistolul şi când Eduard încearcă să se ridice, îl lovește după cap. Acum Eduard era întins jos şi inconștient cu o pată mare de sânge la ceafă. Mă duc lângă el şi încerc să-l fac să reacționeze. Sofia ajunge cu doi polițiști şi când îl vede pe Eduard cade în genunchi lângă el. Lacrimile încep să se adune în ochii mei şi îl privesc pe Christian cu tot disprețul din lume.

* Christian

- Christian Walker, sunteți arestat pentru uciderea agentului Hotton.
- Eşti un nenorocit. Mi-ai omorât soțul. Ți-ai omorât fratele.

Tocmai privesc spre cel întins jos şi un sentiment de vină se face prezent în interiorul meu.

- Cum adică fratele meu? Ce vrea să spună femeia asta?

Aimee se ridică şi vine în fața mea. Îi pot observa durerea pe care i-am provocat-o.

- Cel de acolo este fratele tău, Christian. Şi ea este soția lui, mama copilului său. Este mama nepotului tău.

Îmi întorc privirea spre cei doi şi simțeam cum cerul îmi cade în cap. Ce am făcut? Nici nu mi-am găsit bine fratele că deja l-am omorât. Ce fel de monstru sunt?

- Mereu ai vrut să rezolvi totul în bătaie. El nu are nici o vină. L-ai omorât, Christian. Te urăsc. Regret că te-am cunoscut. Regret că m-am măritat cu tine şi regret că m-am îndrăgostit de tine.

......................................................

Odată ce este luat de către cei doi agenți, ambulanța ajunge imediat. Ajunşi la spital, Eduard este luat de către asistente şi dispare după acea uşă mare. Mă duc lângă Sofia şi o iau în brațe.

- Totul va fi bine. Eduard este puternic.
- Cum a putut să-i facă asta? Este fratele său.
- Christian m-a văzut cu el. L-a apucat gelozia şi l-a lovit. Eduard l-a provocat la duel şi Christian a acceptat.

După câteva ore...

- Cum te simți?
- Mă doare capul îngrozitor.
- Ai primit o lovitură puternică.
- Niciodată nu am primit o aşa lovitură de pistol. Este foarte puternic când vine vorba de gelozie. Era foarte gelos.
- L-au arestat.
- Da, mi-a spus Sofia.
- Şi îl vei lăsa acolo?
- Nu, deja am dat ordin să fie eliberat. 
- Ştie că eşti fratele lui acum.
- Trebuia să vină momentul în care va afla. Ce față a făcut când i-ai spus?
- Era surprins. Nu se aştepta la aşa ceva.
- Îmi imaginez.

O bătaie se aude şi spun:

- Intră.

Odată ce îl văd pe Christian, mă întorc spre Eduard.

- Pot să intru?
- Ne poți lăsa singuri, Aimee?
- Desigur. Nu aş suporta să stau în aceiaşi încăpere cu acest individ.
- Nici nu-mi mai spui pe nume.
- Meriți după tot ce ai făcut? Sper să semnezi actele alea nenorocite odată şi odată. Vreau să scap de tine cât mai repede.

Ies pe uşă şi plec direct spre casă.