Căsătorie aranjată

36. Ziua de naștere

Îl văd pe Christian venind şi mă duc la el. Îl iau în brațe şi îl sărut lung.

- Ce dor mi-a fost de tine.
- Dorul va trece foarte curând. Am totul pregătit. Tu doar să-mi spui ziua şi vin după voi doi. Ştiu că nu vrei deocamdată să te întorci la fermă, deci ne vom muta la casa de pe plajă.
- Abia aştept.
- Iar eu abia aştept să te am din nou în brațele mele, să îți simt mirosul pielii, să studiez fiecare centimetru...
- Termină.

Îi spun şi îl lovesc peste umăr.

- A ajuns Eduard?
- Încă nu.
- Nu îmi vei spune ce surpriză i-ai făcut? Mă ții pe jar de câteva zile.
- Tot ce pot să-ți spun este că Eduard nu va fi singurul care se va bucura de cadou. Cadoul este pentru amândoi.
- Acum chiar că m-ai lăsat pe gânduri de tot. Spune-mi ce este.
- Vei afla foarte curând.
- Mă duc la cel mic. Mă însoțești?
- Trebuie să vorbesc cu Santa. Te ajung din urmă.
- Bine.

Odată ce Christian pleacă mă duc lângă Santa. De când s-a mutat el aici a adus-o şi pe Santa să aibe grijă de casă. Este o femeie minunată, dar totodată ştiu că ascunde ceva. Trebuie să aflu ce este pentru că ştiu că este legat de Christian. De asta nu am nici o îndoială.

- Santa...
- Doamnă Aimee...
- Te văd fericită.
- Mă bucur să-i văd pe domnul Christian şi pe domnul Eduard împreună.
- Da, şi eu mă bucur să îi văd aşa. Pot să te întreb ceva?
- Spuneți.
- Ce ascunzi cu adevărat Santa?
- Eu nu ascund nimic.
- Te cunosc destul de bine. Ştiu că eşti agitată. Ce se întâmplă?
- V-am spus că nimic.
- Am ajuns să te cunosc. Aşa că te întreb direct. Ce legătură ai tu cu Christian?

Observ pe fața ei o anumită panică. Asta înseamnă că am nimerit bine.

- Te-ai panicat?
- Nu înțeleg de ce mă întrebați asta.
- Ştii bine. Ascunzi ceva şi eu voi afla ce este.

Plec de lângă ea şi mă duc să îl întâmpin pe Eduard. Ajunge însoțit de soția sa şi de cel mic pe care îl lasă cu Valentin şi bona. Mă uit la ceas şi mă pregătesc pentru marea întâlnire. 

.....

- E ciudat să fiu aici.
- De ce? Este petrecerea ta.
- Abia cunosc câteva persoane.
- Este suficient. Tu bucură-te de cadouri.
- Am tot ce îmi doresc.
- Eşti sigur de ce spui?
- Cred că da.
- Păi eu am o surpriză pentru tine. Este un cadou la care nu te-ai fi aşteptat niciodată.
- Surprinde-mă.
- Poți ieși.

Îi spun eu lui Spencer şi vine de după perete. O privea lung, dar nu văd nici o reacție pe fața sa.

- Bună Eddie...
- Spencer?

O văd cum îşi deschide brațele şi îl cuprinde pe Eduard într-o îmbrățișare puternică şi lungă. Câteva lacrimi se adună în ochii mei la fel ca şi în a lor. Era un moment unic care va fi greu de uitat.

- Nu pot să cred. Eşti chiar tu? Ce cauți aici? Cum ai ajuns?
- Aimee a făcut totul. Ea m-a contactat şi tot ea m-a ajutat să vin.
- Nu ştiu cum să-ți mulțumesc Aimee.
- Mi-ai salvat viața. Suntem chit.
- Christian ştia de asta?
- Nu. Urmează să-i spunem.
- Atunci ce așteptăm? Va fi enorm de fericit.
- Nu este încă momentul.
- De ce nu?
- Vreau să îi mai dau o veste.
- Cum ar fi?
- Judecătorul este pe punctul de a veni. Urmează să ne căsătorim.
- Şi acum îmi spui?
- Doar Spencer ştia. Am vrut să fie o surpriză.
- Două surprize într-o zi. Asta da zi de naștere.

Ajungem afară şi mă duc înaintea judecătorului. Îl pun pe Eduard să se ducă după Christian şi să-l aducă aici. Lumea deja începea să plece şi eu mă uit în jur după Christian.

...

Îl văd însoțit de Spencer şi Eduard şi mă emoționez când îi văd pe cei trei împreună.

....

- Aimee Jepson, îl iei în căsătorie pe Christian Walker?
- Da.
- Christian Walker, o iei în căsătorie pe Aimee Jepson?
- Da.
- Prin puterea dată de lege vă declar soț şi soție. Mirele poate săruta mireasa.

Ne desprindem din sărut şi un zgomot puternic se aude. Mă uit în jur şi o văd pe Santa întinsă pe iarbă. Alergăm spre ea şi Eduard o duce în casă.

- Se trezește.

Cu mâna pe frunte, Santa deschide ochii şi se uită în jur. Eram doar eu cu mătușa mea.

- Te simți bine?
- Ce s-a întâmplat?
- Ai leșinat. Nu-ți aduci aminte?
- Oh, ba da.
- Mătușă, lasă-mă singură cu ea.
- Voi fi salon în caz de ai nevoie de mine.
- Bine.

Mătușa mea închide uşa şi din nou îmi întorc privirea spre Santa.

- Acum nu mă poți minți. Am auzit ce s-a întâmplat. Nu te poți ascunde.
- Nu înțeleg despre ce vorbiți.
- Mi-a spus unul din invitați că ai leșinat când i-ai văzut pe Christian, Eduard şi Spencer împreună.
- Ce legătură are?
- Ştiu că tu eşti mama lui Christian. Nu trebuie să te mai ascunzi.
- Cum ai aflat?
- Am pus totul cap la cap şi am început să am îndoieli. Faptul că aveți același nume mi-a dat cel mai mult de bănuit.
- Ei ştiu asta?
- Bineînțeles ca nu. Doar eu ştiu.
- Nu vreau să le spui.
- Nu înțeleg. De ce nu le-ai spus până acum? De ce nu i-ai spus lui Christian că ești mama lui?
- Ei cred că sunt moartă.
- Mi-a spus ceva Christian. A spus că mama sa a murit la câteva zile după ce el s-a născut.
- Tatăl lui Christian, Martin Walker a jucat murdar într-o afacere şi eu am ajuns să plătesc pentru faptele sale. Înainte cu câteva zile de a mă prezenta la fermă reușisem să ies din închisoare.
- Ai fost închisă?
- Pe nedrept. Am stat 27 de ani închisă pentru ceva ce nu am făcut.
- Nu pot să cred.
- Tot ce te rog este să nu le spui nimic copiilor mei.
- Nu-ți fă griji. Nu voi spune nimănui.