Căsătorie aranjată

30. Față în față

* Christian

- Cine sunteți dumneavoastră?
- Sunt avocata Hotton şi o reprezint pe doamna Aimee Jepson. Sunt aici pentru a ajunge la o înțelegere în legătură cu divorțul.
- Intrați.

Ajungem în birou şi îi spun să se facă comodă. Mă aşez pe scaun şi o văd cum scoate nişte acte din servietă.

- Presupun că ați primit deja actele de divorț.
- Aşa este.
- De ce nu le-ați semnat?
- Pentru că nu vreau să îi acord divorțul.
- Clienta mea a pus nişte condiții. Nu cere nimic de la dumneavoastră, doar să o lăsați liberă.
- Liberă ca să ce? Să se ducă după altul? Niciodată.
- Gândiți-vă foarte bine.
- Dacă vrea să îi semnez aceste acte să vină ea să vorbească cu mine.
- Clienta mea nu vrea să aibe contact cu dumneavoastră în timpul procesului.
- Atunci nu îi semnez nimic. Spuneți-i că niciodată nu o voi lăsa liberă. Va fi unită de mine pentru tot restul vieții.
- Văd că nu ajung nicăieri. Mă voi retrage. Mă scuzați.

Mă ridic şi o conduc până la ieşire. Închid uşa în urma sa şi încep să îmi fac tot felul de idei.

- Vrei să te duci la altul. Niciodată dar niciodată nu vei scăpa de mine. Îți jur Aimee, îți jur.

......................................................

După ce termin de vorbit cu cumnata mea înțeleg că Christian nu vrea să semneze actele. Nu ştiu ce trebuie să fac ca să-l conving. Vrea să mă vadă, atunci mă va vedea. Îl las pe cel mic cu mătușa mea şi îmi iau geanta. Urc în maşină şi mă îndrept spre casa lui Christian. Ajung şi bat la uşă.

- Doamne Aimee, intrați.
- Mulțumesc. Christian este?
- Desigur, imediat îl anunț.
- Mulțumesc.

În timp ce îl aştept pe Christian nişte emoții stranii pun stăpânire pe mine. Sunt tare curioasă de cum va reacționa când va veni şi mă va vedea din nou. Au trecut aproape şase luni de la ultima noastră întâlnire.

- Pot să ştiu ce cauți aici?

Mă întorc şi odată ce fac contact cu ochii săi încep să cedez. Acum tot curajul meu era la sute de kilometri distanță de mine.

- Tocmai m-a anunțat avocata mea că nu vrei să semnezi. Ai vrut să vin aici, aşa că am venit.
- Văd că te-ai schimbat.
- Sarcina a fost cea care a făcut-o.
- Aaa, da. Uitasem. Ai devenit mamă. Ce face tatăl copilului? Stai că ştiu. A venit să vorbească cu mine de dimineață.
- Nu pot să cred că încă o ții cu asta. Ți-am spus deja că este copilul tău.
- Doar nu vrei să te cred. Eşti cea mai mare mincinoasă pe care am cunoscut-o în viața mea.
- Ascultă la mine, Christian Walker. Ai face bine să semnezi acele acte. Sunt sătulă să aud că renegi acel copil. Când vei afla adevărul şi vei realiza că este al tău vei vrea să-l vezi, să petreci timp cu el, vei vrea să stai cu el şi să-l vezi cum creşte. Atunci nu vei mai avea niciun drept asupra lui. Am făcut o greșeală şi mi-am asumat-o. Nu ai vrut să mă asculți şi orgoliul tău imens a făcut ca toate astea să ajungă aici. Este ultima dată când te caut. Vrei să ajungem la tribunal? Atunci acolo vom merge. Odată exclus din viața mea şi a lui Valentin toate se vor schimba.

* Christian

Odată ce iese pe uşă un sentiment straniu pune stăpânire pe mine. Mă simțeam fără puteri. Acum că am revăzut-o din nou tot ce simțeam pentru ea a reapărut. O iubesc tot la fel de mult şi mereu o voi iubi. Dar nu o voi putea ierta pentru ce mi-a făcut. Niciodată nu voi uita suferința prin care am trecut din cauza ei.

......................................................

- Unde ai fost?
- Am fost să vorbesc cu Christian.
- Ce?
- Trebuia să dau odată şi odată ochii cu el.
- Şi ce ți-a spus?
- Încă nu crede că Valentin este fiul lui. I-am cerut să semneze actele. Nu vreau să-l mai văd.
- E rănit.
- Mai rănită sunt eu. Dacă mă asculta nimic din toate astea nu se întâmplau. Dar el este încăpățânat şi orgoliul pe care îl are este imens.
- Să zicem aşa. Christian îți semnează divorțul, face testul ADN, află că copilul este al lui, vrea să îl ierți, ce vei face?
- Nu m-am gândit la asta până acum. Ai, Abigail... Ce lucruri spui şi tu.
- Se poate întâmpla.
- Tu ai spus-o, se poate.
- Nu am venit să discut despre asta cu tine. Trebuie să îți spun ceva.
- Te ascult.
- Vreau să mă despart de Dylan.
- Ce? Tu eşti nebună? De ce?
- Deoarece cred că simt lucruri pentru altcineva.
- Pentru cine?
- Eduard.
- Abigail...
- Ştiu că sună absurd, dar aşa este. Îmi place Eduard.
- Eduard este căsătorit şi are un copil. Îşi iubește soția.
- Nu avem de unde şti.
- Abigail, Eduard este fratele lui Christian.
- Ce?
- Am aflat de curând. Am petrecut timp cu el şi soția sa. Sunt un cuplu minunat. Nu vreau să îți faci iluzii. Îl cunosc destul de bine pe Eduard. Nu ar da cu piciorul la tot ce a construit. A aşteptat-o pe femeia asta cinci ani.
- Oh, înseamnă că nu am nici o şansă cu el.
- Nu vreau să suferi. De ce să te desparți de Dylan? Tipul ăla te iubește.
- Ştiu asta.
- Atunci nu renunța la tot ce ai doar pentru că ai impresia că simți ceva pentru Eduard. Ar fi păcat.
- Da, cred că așa este. Mulțumesc că mi-ai deschis ochii.
- Şi eu aş vrea să mi-i deschidă cineva. Aş vrea să mă trezesc şi să aflu că totul este doar un vis.
- Din păcate este totul real.
- Mă duc la cel mic. Îmi este greu să stau departe de el.
- Eu atunci plec. Trebuie să vorbesc cu Dylan.
- Abigail...
- Nu mă despart de el. Este ceva legat de casă.
- Bine atunci.
- Ne vedem.
- Ai grijă.