Căsătorie aranjată

20. Cina

Îmi iau rămas bun de la părinții mei şi urc în maşină. Christian se simțea puțin rău şi am decis să rămânem la casa de pe plajă. Ajungem şi după ce intrăm în casă o amețeală urâtă mă cuprinde.

- Nu din nou. Eşti bine?
- Da, sunt bine.

Mă ajută să mă așez pe canapea şi îmi aduce un pahar cu apă.

- Ceva nu este în regulă cu tine. Trebuie să mergem la un doctor.
- Nu. Sunt bine.
- Aimee...
- Sunt bine, da?
- Te cunosc. Eşti schimbată. Ceva s-a schimbat cu tine. Ce ai?
- Sunt bine. Putem uita?
- Dacă tu pațeşti ceva, nu mi-o voi ierta niciodată.
- Sunt bine. Ai încredere în mine.
- Încerc să am. Dar ştiu că încă nu l-ai uitat pe Luis.
- Când vei înțelege că singurul care mă interesează eşti tu?
- Când îmi vei arăta asta.
- E cineva în casă?
- Nu cred. De ce întrebi?
- Am o poftă de nişte căpșuni cu ciocolată.
- Asta e ciudat. Mă duc să văd ce găsesc.

Odată ce pleacă mă fac mai comodă pe canapea. Îmi pun mâna pe burtă şi deja mă gândesc la momentul nașterii. Durerea este imensă, dar să vezi cum vine pe lume copilul tău o depăşeşte.

- Îți spun un lucru micuțule. Tu şi tatăl tău sunteți cel mai scump cadou pe care l-aş fi putut primi. Foarte curând îi voi spune de tine. Va fi cel mai fericit când va afla că ești pe drum.
- Cu cine vorbeşti?
- Cu nimeni.
- Am auzit bine.
- Sunt singură.
- Ok.. am găsit câte ceva în frigider. Ştii ce? O să te răsfăț în seara asta. De ce nu te duci în cameră să te întinzi? Îți voi pregăti ceva de mâncare şi te voi chema la masă.
- Bine. Să nu stai mult.
- Voi fi cât mai rapid.

* Luis

De ce naiba nu ajunge? La ora asta Aimee trebuia să fie aici. Mor de gelozie când ştiu că e cu Christian. Numai gândul că s-ar îndrăgosti de el mă ucide puțin câte puțin. E un bărbat bun, dar ea este a mea. Recunosc că sunt un laş. Mă ascund, dar doar aşa pot fi aproape de femeia iubită. Dar trebuie să fiu bărbat. Dacă Aimee se îndrăgostește complet de Christian, mă voi retrage şi o voi lăsa liberă. O zăresc pe Martha şi mă duc după ea.

- Martha...
- Da?
- Ştii cand vin domnii?
- M-au anunțat că vin mâine. Christian nu se simte prea bine şi nici doamna Aimee.
- E bine?
- Depinde de cine mă întrebi.
- Mă refer la ambii.
- Mi-au zis că nu e nimic grav, dar ce bine că a apărut starea asta de rău.
- De ce spui asta?
- Poate aşa îşi vor rezolva problemele. Poate când vor veni o vor face ținându-se de mână.

Îmi zâmbește Martha şi îi zâmbesc şi eu. Pleacă şi mai că îmi vine să țip.

- O ştiu pe Aimee. Nu ar fi în stare să facă nimic. Sau da?

Îmi alung orice gând nebunesc şi plec spre casă. Intru la duş şi las apa să curgă pe trupul meu. Trebuie să mă eliberez de toată energia negativă pe care o am asupra mea. Trebuie să gândesc limpede şi să găsesc modalitatea de a o face pe Aimee să plece cu mine. Deşi mă îndoiesc că o va face. S-a schimbat în ultima vreme şi caută să plec de aici cât mai repede. Nu ştiu de ce. Are ea ceva ce nu-mi spune.

......................................................

Mă fac comodă şi găsesc o cămașă a lui Christian în dulap. Mă dezbrac de rochia mea care a început să fie strâmtă şi iau cămaşa pe mine. Îmi ajungea mai jos de fund, deci era bună. Zâmbesc şi încep să caut prin sertare. Tot ce găsesc sunt nişte lumânări. Încep să mă gândesc la cum ar fi o noapte de dragoste ca în filme şi îmi vine o idee. Sună nebunesc şi greu de crezut, dar ar fi modalitatea perfectă de a-i arăta lui Christian că eu chiar îl iubesc. Doar aşa voi uita definitiv de Luis şi de tot ce simt pentru el.

Trag draperiile la ferestre şi încep să pun lumânări prin cameră. Duc câteva şi la baie şi din nou se aprinde beculețul deasupra capului. Ies fără să mă vadă Christian afară şi iau câteva petale roșii de la trandafiri. Erau mai multe de câteva, dar nu mai contează. Le pun peste tot şi după câteva minute privesc spre opera mea.

- Chiar că sunt nebună.

Îmi pun mâna pe burtică şi îi spun celui mic:

- Să nu-ți faci griji. Tati nu te va răni. Voi avea eu grijă de asta.

- Cina este gata.
- Vin imediat.

Aprind repede lumânările şi închid becul. Ies din cameră şi mă duc spre bucătărie.

- Wow...
- Surprinsă?
- Puțin. Nu ştiam că găteşti.
- Nu ştii multe despre mine.
- Ai ținut bine ascuns acest talent.
- Nu spun chiar tot.
- E ceva ce vreau să aflii.
- Spune.
- Dar nu azi. Mai bine îți spun mâine.
- Aimee...
- Mâine...
- Bine. Te servesc?
- Te rog.

După ce mâncăm bine începem să vorbim de trecut. Am râs cu aşa o poftă şi eram fericită. El era fericit.

- Şi avem căpşunile cu ciocolată.
- Ce bine arată.

Iau una şi muşc din ea. Christian mă privea şi mai că mă dezbrăca din priviri. Nu avea ce să dea jos decât o cămașă şi lenjeria intimă.

...

- Ți-a plăcut?
- A fost extraordinar. O să te pun să găteşti mai des.
- Pentru tine aş face orice.
- Vino.

Mă ridic şi îi întind mâna.

- Unde?
- Nu pune întrebări. Vei afla în curând.

Îl las pe el înaintea mea şi închid luminile în urma noastră. Deschide uşa la dormitor şi rămâne stână de piatră. Mă duc în spatele lui şi îl iau în brațe.

- Ce este asta?
- Ți-am spus că te iubesc. A venit momentul să-ți demonstrez asta.

Mă duc în fața lui şi încep să-i mângâi fața. Încep să-l sărut şi îi dau tricoul jos.

- Eşti sigură?
- Niciodată nu am fost mai sigură.