Căsătorie aranjată

45. Pierderea sarcinii

Ajung cât de repede pot la spital împreună cu Giuliano şi mă întâlnesc cu Dylan. Îl iau în brațe şi îl strâng tare.

- Cum se simte?
- Încă nu mi-au spus nimic. Tocmai ce am ajuns şi eu. Aştept să mă anunțe cineva.
- Cum s-a întâmplat?
- Nu am idee. După ce ai sunat tu am venit cât de repede am putut.

Doctorul vine echipat şi pot observa că tocmai a ieșit din sala de operații.

- Cum se simte soția mea?
- Nu vă aduc veşti bune. Doamna a suferit o lovitură puternică în jurul abdomenului şi a suferit o hemoragie. Din păcate a căzut în comă.
- Nu-mi spuneți asta.
- Am făcut tot posibilul să salvăm copilul, dar nu am reușit.
- Despre ce copil vorbiți?
- Soția dumneavoastră era însărcinată.
- Nu mi-a spus nimic cum că ar fi însărcinată.
- Vroia să-ți spună zilele astea.
- Tu ştiai?
- Eu am fost cu ea când şi-a făcut analizele.
- Nu pot să cred.
- Vă voi ține la curent cu starea sa. Momentan nu o puteți vedea. Se află la terapie intensivă.
- Când se va trezi?
- Nu am o dată fixă. Din nefericire poate fi vorba despre câteva ore, câteva zile, câteva săptămâni, câteva luni, inclusiv ani. Acum vă rog să mă scuzați.

Doctorul pleacă şi Dylan se aşează jos pe scaun. Începe să plângă şi mi se rupe sufletul când îl văd aşa. Mă alătur lui şi câteva lacrimi se ivesc în ochii mei.

- Dacă i se întâmplă ceva nu cred că voi rezista.
- Abigail e tânără. Are putere să treacă peste. Sunt sigură că se va trezi.
- Era însărcinată. Aştepta un copil al meu. Urma să fiu tată.

Un bărbat înalt şi musculos se prezintă la recepție şi întreabă de un bărbat ce tocmai avuse un accident de maşină. Îl văd pe Dylan cum se ridică de lângă mine şi fuge direct spre tipul ăla. Îl prinde de gulerul de la cămașă şi îl priveşte tăios în ochi.

- Unde e nenorocitul ăla?
- Dylan liniștește-te.
- Cine e tipul ăla? Cum îl cheamă?
- Dă-mi drumul. Ce dracu ai?

Giuliano îl ține pe Dylan strâns încât să nu se mai apropie de tipul ăla. Privirea sa este întunecată şi nu îl mai recunosc.

- Ce tocmai ai făcut este un delict. Te pot denunța pentru agresare corporală.
- Chiar te rog să o faci. Ce rost mai are? Soția mea este la un pas de moarte. Nu mai am nimic.

- Giuliano, te rog să-l iei de aici. Rămân eu să vorbesc cu domnul.
- Să mergem.

După ce pleacă îmi cer scuze în numele lui Dylan şi încerc să aflu ce s-a întâmplat mai exact. Aflu că tipul din cealaltă mașină a pierdut controlul şi a intrat direct în fața lui Abigail. Rămân singură şi mă așez jos. Dacă o pierd şi pe prietena mea nu ştiu ce o să fac. Gândul meu stă la acel copil care era în pântecul ei. Deşi nu ştia cine este tatăl cu adevărat la ginecologie când i-a auzit inima bătând totul s-a schimbat, ea s-a schimbat. A început să iubească acel copil mai mult decât propria sa viață.

...

Trec orele şi decid să mă duc acasă. Îl las pe Dylan la spital şi plec cu Giuliano spre maşină.

- Mulțumesc că ai rămas, deşi nu trebuia. Nu aveai nici o răspundere.
- Am făcut-o cu tot dragul. Îmi pare rău pentru prietena ta. Presupun că nu îți este ușor.
- M-am săturat să pierd persoane la care țin. Întâi a fost tatăl meu, apoi Christian şi acum Abigail. Nu ştiu cât voi mai rezista.
- Eşti o femeie puternică. Sunt sigură că vei trece peste.

Îl văd cum mă privește cu o sclipire în ochi şi încerc să schimb subiectul.

- Vrei să te duc acasă?
- Ai putea să mă duci, însă ar trebui ca mâine să vii să mă iei. Mașina mea este la firmă.
- Atunci te duc la firmă.
- În legătură cu discuția de azi...
- Nu ştiu despre ce vorbești.
- Ştii foarte bine. Simt lucruri puternice pentru tine, lucruri pe care niciodată nu le-am simțit pentru nimeni altcineva.
- Nu vreau să continuăm acest subiect. Între noi nu poate fi absolut nimic. Mereu inima mea va fi cu Christian.
- Eu tot nu-mi pierd speranța. Nu poți refuza să iubești din nou. Eşti tânără. Ai o viață înainte.
- O viață pe care nu o văd fără Christian.
- Aimee...
- Mă grăbesc. Trebuie să ajung acasă. Te las la firmă sau nu?
- Nu e nevoie. Mă descurc singur. Ne vedem mâine.

Giuliano pleacă de lângă mine şi rasuflu ușurată. Începe să mă enerveze cu atitudinea asta. Mă cunoaște de câteva zile şi zice că este îndrăgostit de mine, prostii. Este imposibil să te îndrăgostești de cineva în aşa puțin timp.

Mă uit la ceas şi văd că este foarte târziu. Dylan a rămas la spital şi i-am spus să mă anunțe în caz de starea lui Abigail se schimbă. Urc în mașină şi pornesc spre casă. Îmi petrec ceva timp cu micuții mei şi mă duc la bucătărie. Îmi iau un măr şi mă așez pe scaun.

- Draga mea, fața ta spune multe. Ce se petrece?
- Abigail a avut un accident. Am stat la spital cu Dylan până mai devreme.
- Ce? Cum este posibil?
- Un idiot a intrat în fața sa şi s-au ciocnit. Din păcate a pierdut sarcina.
- Mai era şi însărcinată?
- Da. Acum este în comă. Medicii nu ştiu când se va trezi.
- Deci nu pot să cred ce-mi spui. Dar se pare că nu doar asta te macină. Ce te frământă?
- Este noul asociat al firmei. A fost prieten cu Christian şi Willy.
- Ce legătură are el cu tine?
- Mi-a mărturisit că mă place. Mă cunoaște de câteva zile şi deja îmi spune că s-a îndrăgostit de mine. Cum este posibil?
- Iubirea este un mister greu de deslușit.
- Pot să te întreb ceva?
- Desigur. Spune-mi.
- Tu crezi că voi putea iubi din nou?