Căsătorie aranjată

82. Somnul profund

* Christian

Aimee şi Toby sunt urcați în ambulanțe şi nu ştiam ce să fac. Eram pierdut. Amândoi au pierdut mult sânge şi sunt în stare gravă. Cele două pleacă spre spital şi mă duc la fratele meu.

- Este mâna lui Giuliano.
- Ştiu asta.
- Nu este posibil aşa ceva. Trebuie să-l găsim.
- Este esențial acest lucru. Ce nu înțeleg este un lucru. De unde ştia el că Aimee va fi prezentă la nuntă?
- Aici ai răspunsul.

Aud vocea surorii mele şi mă întorc spre ea.

- Ce?
- Toby mi-a lăsat plicul ăsta. Ştia că Aimee va veni şi văzând că nu o face s-a dus după ea.
- Ți-a spus ce este aici?
- Nu, doar că în caz de nu se întoarce până se semnează actele să ți-l dau.
- Mulțumesc.
- Eu mă duc la spital. Trebuie să ştiu cum se simte Toby.
- Vin şi eu mai târziu.

După ce sora mea pleacă deschid plicul. Găsesc nişte analize şi un raport medical. Pe lângă ele şi nişte poze unde Sam şi Giuliano erau împreună. Mă uit atent şi realizez că în tot acest timp am fost luat de prost.

Îi arăt pozele fratelui meu şi imediat i-a inițiativă. Îi spun să aștepte şi mă duc la Sam.

- Din cauza lor nunta noastră este anulată.
- Definitiv.
- Ce?
- Cât de prost am putut fi încât să nu-mi dau seama de ce fel de persoană eşti? Ți-ai bătut joc de mine. M-ai luat de prost şi mi-ai băgat pe gât un copil care nu era al meu.
- Ce tot spui acolo?
- Copilul pe care îl aştepți este a lui Giuliano.
- De unde ai scos prostia asta?
- Ştim amândoi că nu este o prostie. Acel copil nu este al meu. Încearcă să negi.
- Nu o voi face. Este adevărat. Tu nu eşti tatăl copilului meu.
- M-ai mințit.
- Am fost nevoită.
- Nevoită? Asta este prea mult. Pregăteşte-te.
- La ce te referi?
- Eduard...

Fratele meu apare şi se duce în spatele lui Sam. Îi pune cătușele la mâini şi observ pe fața ei teamă.

- Ce se întâmplă?
- Eşti acuzată de complicitate. Tu şi Giuliano veți sta mult timp la răcoare.
- Nu aveți dovezi.
- Nu am? Uite-le aici.
- Cum de ai acel plic? Dovezile erau la Aimee şi ea nu a ajuns la nuntă.
- De unde ştiai tu că erau la ea?
- Pentru că eu sunt cea care i-a spus lui Giuliano că Aimee va veni aici.
- Ce naiba ai spus?
- Din cauza mea Aimee este aproape moartă.
- În ce persoană te-ai transformat?
- Tu eşti singurul vinovat.
- Eu?
- Niciodată nu m-ai privit cu dragoste. Până şi când eram împreună te gândeai la ea. Tot ce am vrut a fost să mă iubești.
- Şi pentru asta a fost nevoie să îmi pui un copil în spate?
- Era singura modalitate pentru a te ține lângă mine.
- Şi ce vină are ea în toate astea? Ce vină?
- A venit de dimineață şi mi-a spus că ştie totul. Ştiam că va veni la nuntă şi nu puteam sta cu mâinile în sân.
- Şi a fost nevoie să o împuşti?
- Eu doar i-am spus lui Giuliano. Nu ştiam ce are de gând. Nu era în planurile lui ca ea să fie rănită.
- Şi atunci? De ce a fost rănită?
- De unde să ştiu?
- Ai mari probleme. Să vedem cine te scoate din închisoare. Mă îndoiesc că Giuliano o va face.

Îi spun şi mă îndepărtez de ei. Urc în mașină şi pornesc spre spital. Ajung şi o găsesc pe sora mea stând pe scaun. Mă duc lângă ea şi zăresc şi familia lui Aimee în cealaltă parte. Mă pun lângă sora mea şi aştept să ni se aducă veşti.

Stăm aici de mai bine de două ore şi nimeni nu ne spune nimic. Într-un final un doctor apare şi se pare că îl cunoaște foarte bine pe tatăl lui Aimee.

- Cum se simte fiica mea?
- Nu am veşti foarte bune.
- Ce se întâmplă? Sunt bine?
- Lăsați-l să vorbească.
- Cei doi au ajuns într-o stare destul de complicată. Tânărul a fost mutat într-un salon. Așteptăm să se trezească. Rana sa nu a fost una gravă.
- Şi Aimee? Cum se simte?
- Nu am veşti bune. Glonțul a pătruns adânc şi a făcut daune. Starea sa este foarte gravă. Îmi pare rău să vă spun, dar Aimee a intrat într-un somn profund.
- Este în comă?
- Mă tem că da. Aimee este un caz rar. Glonțul i-a afectat unul din plămâni. Am reușit să-l scoatem dar nu am putut face nimic mai mult. Spre mirarea noastră poate să respire singură şi nu are nevoie de aparate, deși în starea în care se află ar trebui să fie conectată la ele. Vom fi cu ochii pe ea 24 de ore din 24. Este tot ce putem face. De ea depinde dacă îşi revine sau nu.
- Mulțumesc pentru informații.
- Îmi pare rău. Aş fi vrut să fac mai mult.

Doctorul pleacă şi parcă în fața ochilor mei se aşează o ceață neagră şi groasă. Nu puteam să o pierd pe Aimee. Mă retrag uşor la capela spitalului şi mă așez pe unul din scaune. Încep să plâng şi simțeam că nu pot cu situația asta.

- Nu o lua de lângă mine. A suferit prea mult ca viața ei să se termine în aşa fel. Nu permite ca copii mei să rămână fără mamă. Ia-mă pe mine şi las-o pe ea.

Sora mea vine şi îmi şterg lacrimile. Mă ridic de pe scaun şi vine lângă mine.

- Ce este?
- Rămâi peste noapte?
- Nu ştiu. M-aş duce acasă. Trebuie să le spun copiilor. Să văd cum o fac.
- Sunt mari. Vor înțelege.
- Cine ştie când se va trezi. Mi-e teamă.
- Totul va fi bine.
- Toby ce face?
- Am reușit să-l văd puțin. Încă este sub efectul anestezie.
- Este singurul care ştie ce s-a întâmplat cu adevărat.

......................................................