Căsătorie aranjată

89. Finalul

După cateva luni...

- Aici este inimioara sa, aici picioruşele şi aici sunt mâinile.
- E aşa mic.
- Aveți încă doi copii. De ce sunteți aşa mirat?
- Din păcate nu am putut fi alături de Aimee.
- Mă scuzați.
- Este fetiță sau băiețel?
- Fetiță, şi una foarte sănătoasă şi puternică.

Mă uitam la Christian şi pe chipul său era o lumină de nedescris. Este prima dată când mă însoțește la ginecolog şi să-l văd atât de emoționat îmi dă o senzație mult prea plăcută.

Ajungem acasă şi după puțin timp ajunge şi Toby cu Spencer.

- Cum a fost?
- Este fetiță.
- Asta este incredibil. Cum te-ai simțit acolo?
- Nu pot explica. Sunt cel mai fericit bărbat de pe pământ.
- Iar eu cea mai fericită femeie.

Îl privesc pe Christian şi îl sărut ușor. Îmi pun mâinile pe burtică şi mă gândesc că foarte curând micuța mea va ieși să cunoască lumea.

- Ce ştiți de Giuliano?
- Este la o închisoare de maximă siguranță. Nu are voie să primească vizite.
- A făcut mult rău. A venit momentul să plătească.
- Nu cred că ştiți ultima veste.
- Mai exact?
- Willy şi Samantha sunt împreună.
- Chiar nu mă așteptam la o aşa veste.
- Ne-am întâlnit cu ei în parc. Par o familie fericită.
- I-auzi. Se pare că toate se rezolvă până la urmă.
- Aşa este. Noi ne retragem. Avem o programare la doctor.
- Care din voi?
- Ea are. Eu doar o însoțesc.
- Este grav?
- Nu.
- Atunci?
- Se pare că nu eşti singura cu un îngeraş în burtă.

Mă uit la Spencer şi nu-mi vine să cred ce tocmai a spus.

- Adică şi tu eşti însărcinată?
- Da.
- Felicitări.
- Se pare că voi fi şi eu unchi pentru a doua oară.
- Sau a treia.
- Poftim?
- Şi Eduard va fi tată.
- Asta este prea de tot. Voi v-ați pus de acord?

Încep să râd şi nu pot crede ce tocmai se întâmplă. Anul acesta vine cu trei membrii noi în această familie, care din câte se vede încetul cu încetul se mărește
- Tu ai dat startul.
- Nu contează cine l-a dat. Să mergem. Nu vreau să întârziem.
- Bine.

Ne luăm rămas bun de la cei doi şi intrăm în cameră. Ne așezăm pe pat şi îmi pun capul pe pieptul lui Christian.

- Ce fericită sunt că toate astea s-au terminat. Putem sta şi noi liniștiți.
- Nu ai idee ce-am simțit când te-am văzut acolo jos. Mi-a apărut imaginea copiilor în fața ochilor şi după toate momentele petrecute împreună. Simțeam cum o parte din mine s-a alăturat ție.
- Important este că suntem împreună şi că nimeni şi nimic nu ne va mai despărți.
- Aşa este.
- Unde sunt cei mici?
- Sunt cu Eduard. A spus că se duce după ei la şcoală şi îi scoate la o înghețată.
- Ce bine. În curând vine ziua ta. Ți-am spus acum câteva săptămâni. Nu scapi fără o petrecere.
- Lasă petrecerea. Mai bine spune-mi ce facem cu căsătoria.
- Se rezolvă şi această problemă.

După două luni...

- Bine ați venit.
- Mulțumim că ați venit.

Mă uitam la Eduard şi Christian cum întampinau invitații şi mai că mă bufneşte râsul. Pornesc spre cei doi cu paşi înceți, cu o mână pe burtă şi una la spate. Sunt în ultima perioadă a sarcinii şi totul se pare că decurge cum trebuie.

- Iubito...
- Ți-am spus că ideea cu petrecerea nu este una bună.
- Acum observ. Cum te simți?
- Sunt bine.

Mă uit în jur şi imediat îmi zăresc îngeraşii. Se jucau împreună cu alți copii şi zâmbesc când îi văd atât de fericiți.

- Sunt fericiți.
- Şi noi suntem.

Mă uit spre Christian şi încep să râd. Îl sărut ușor şi pornim spre masa unde aveam să stăm alături de cei din familie.

- Aş vrea să zic câteva vorbe dacă îmi permiteți.

Îl văd pe Christian cum îmi apucă mâna şi se uită în ochii mei.

- Încă îmi aduc aminte seara în care ne-am întâlnit pentru prima dată. Încă pot simți acea îmbrățișare. Atunci am putut simți căldura pe care o emană trupul tău şi totodată am putut simți pe spatele meu cum inima ta bate. În acel moment ceva în mine s-a schimbat şi aici, de față cu toate aceste persoane am plăcerea de ați jura iubire eternă. Tu şi copiii sunteți cei mai importanți pentru mine şi cel mai scump cadou pe care l-am putut primi de la viață. Te iubesc şi vreau ca toți cei prezenți să fie martorii iubirii noastre. Viața mea nu are sens dacă nu faci parte din ea.

Lacrimile îmi cădeau pe obraji şi nu le puteam opri. Simțeam cum inima vrea să-mi sară din piept şi să fugă în brațele lui Christian. Deodată o durere puternică mă cuprinde şi încep să gem de durere.

- Ce se întâmplă?
- Cred că a venit momentul.
- Ce?
- Micuța vrea să iasă.

.....

Ajungem la spital şi sunt dusă în sala de nașteri. Acolo sunt pregătită de intervenție şi mă rog lui Dumnezeu ca totul să iasă bine.

- Am nevoie să te concentrezi Aimee. Când îți spun să împingi să o faci.
- Unde este Christian?
- Aici sunt.
- Unde sunt copii?
- Sunt în sala de așteptare cu ceilalți. Sunt nerăbdători să-şi cunoască surioara.
- Am nevoie să te concentrezi.
- Totul va fi bine.
- Împinge.
- Am nevoie să contribui mai mult. Împinge încă o dată.
- Nu pot.
- Încă o singură dată şi am terminat. Aimee... Acum.

Împing cu toată puterea mea şi îi strâng mâna lui Christian cât de tare pot. După puțin timp aud un mic plânset şi ochii mi se umezesc.

- Aveți o fetiță puternică şi sănătoasă. Felicitări.
- Mulțumim.

Micuța noastră este adusă de către o asistentă şi o iau în brațe. O sărut ușor pe frunte şi îl văd pe Christian în culmea fericirii.

După câteva ore...

- Când o vor aduce?
- Nu fiți nerăbdători. În curând o veți cunoaște.

Eram cu cei mici şi îl așteptam pe Christian să vină cu cea mică. Intră pe uşă şi vine spre mine. O iau în brațe şi cei mici vin lângă mine.

- Ce mică este.
- Aşa ați fost şi voi.
- Cum o va chema?
- Abigail.
- Acum suntem o familie fericită.

Încep să zâmbesc şi mă uit spre Christian. Îl sărut ușor şi o rog pe asistentă să ne facă o poză. Nu puteam să pierd acest moment.

- Te iubesc.
- Şi eu te iubesc.

Ne așezăm toți la poză şi puteam spune că sunt cea mai norocoasă femeie. Am trecut prin multe, dar împreună am depăşit orice obstacol.

- Zâmbiți.

Sfârșit