Căsătorie aranjată

72. Analizele

Stau şi petrec ceva timp cu cei mici şi ceva neobișnuit mă leagă de ei. Simțeam ceva în interiorul meu atât de frumos pentru ei şi acum înțeleg că aveam o legătură foarte strânsă.

Un bărbat intră în casă şi câteva înțepături îmi trec prin cap. Ochii săi fac contact cu ai mei şi rămâne nemișcat. Durerea se accentuează şi imagini cu el şi cu mine certându-ne se fac prezente. Îmi pun mâinile pe cap şi încep să țip de durere. Tipul vine spre mine şi văd negru în fața ochilor.

* Christian

Termin ce am de făcut şi trec să-i văd pe cei mici. Trebuie să le spun că Aimee s-a întors înainte de a o vedea. Intru pe uşă şi rămân uimit când o văd. Ochii mei fac contact cu ai săi şi îşi pune mâinile pe cap. Începe să țipe şi fug spre ea. Văd cum îşi pierde echilibrul şi o prind.

Un tip înalt şi bine făcut vine spre noi şi se uită atent la Aimee.

- Tu cine eşti?
- Sunt Toby.
- Nu o atinge.

Îi spun eu lui şi mă privește ciudat. Nu ştiu cine este şi nu o să permit să o atingă.

- Mai bine adu nişte alcool decât să faci o scenă de gelozie.
- Şi să te las singur cu ea? Niciodată.
- Eu am salvat-o pe Aimee. De asta sunt aici. Nu am nici o intenție. Adu nişte alcool să se trezească.

Mă ridic şi fug spre bucătărie. Aduc o bucățică de vată îmbibată cu alcool şi i-o dau tipului. Aimee începe să se trezească şi deschide ochii. Mă privește ciudat şi se refugiază în brațele tipului de lângă ea.

......................................................

Mă trezesc cu o durere de cap îngrozitoare şi îl văd din nou pe acel bărbat. Nu ştiu cine este, dar presupun că îl cunosc. Imaginile de mai devreme când ne certam se fac prezente şi realizez că îl cunosc. Mă refugiez în brațele lui Toby şi încerc să îi evit privirea.

- Eşti bine?
- Mă doare capul.
- Ce s-a întâmplat?
- M-a văzut pe mine şi a leșinat. Ştii cine sunt?
- Nu. Tot ce îmi amintesc este că noi doi ne certam. Țipai la mine ca nebunul. S-a întâmplat asta?
- Da.
- Atunci cine eşti?
- Nimeni important. Sunt un nimeni în viața ta.

Tipul din fața mea se ridică şi văd în ochii săi urme de lacrimi. Pleacă de lângă noi şi mă uit la el până îl pierd din vizor.

- Tu ştii cine este?
- Nu. De ce întrebi?
- Pentru că simt că îl cunosc. Şi nu cred că a fost un nimeni în viața mea.
- Mă duc să vorbesc cu Eduard. Trebuie să te vadă un medic.

Termină el de spus şi Eduard apare. Vine spre noi şi îmi spune că deja avem programare. Intru în presupusa mea cameră şi îmi părea total necunoscută. Fac un duş rapid şi mă îmbrac. Cobor jos şi pornim spre spital. Intru într-un cabinet şi un medic apare după câteva minute. Mă vede şi mă îmbrățișează foarte tare.

- Cât mă bucur să te văd. Eşti bine?
- Tu cine eşti?
- Sunt Martin. Am fost colegi în liceu. Suntem prieteni.
- Se pare că am foarte mulți prieteni.
- Ai fost o persoană bună. Am nevoie să-i faci toate analizele posibile. Vreau să ştiu în cât timp îşi va reveni complet şi cât de mari sunt daunele.
- Nu-ți fă griji. Mă ocup eu.

După câteva ore.....

* Eduard

O las pe Aimee să plece acasă cu Toby pentru a petrece mai mult timp cu copii şi aştept rezultatele analizelor. Martin intră în cabinet cu o față de speriat animalele şi se aşează pe scaunul din fața mea.

- Nu ai veşti bune.
- Chiar deloc. Şocuri? Ce psihopat este în stare să facă şocuri unei femei?
- Unul fără creier.
- Are daune cerebrale destul de severe. O parte a creierului este afectată. Substanța din pastile este foarte periculoasă pentru organismul său. Încă este acolo şi trebuie să facem ceva să o scoatem cât mai repede.
- Trebuie internată?
- Ar cam trebui. Voi încerca totuși să caut altă soluție.
- Tu crezi că a durut?
- Este un tratament oferit dușmanilor. Este dureros. Când îşi va aminti va avea nevoie de un psiholog.
- Doamne...
- Nu trebuie grăbită.
- Adică?
- Trebuie lăsată să-şi aducă aminte singură. O vom deruta foarte mult dacă îi vom spune şi poate suferi o criză.
- Am înțeles. Mulțumesc pentru tot.
- Aici ai rețeta. Acolo scrie cum trebuie luate medicamentele. Are nevoie de multe vitamine. Trebuie să se alimenteze corespunzator.
- Mă ocup eu de asta. Mulțumesc pentru tot.
- Nu ai pentru ce.

......................................................

* Christian

Bat la uşă şi aştept ca Sam să-mi răspundă. În ultima perioada are grețuri si nu se simte prea bine.

- Eşti bine?
- Ies imediat.
- Mă duc la bucătărie.
- Bine.

Ies din cameră şi aud soneria. Mă duc să deschid şi îl văd pe fratele meu. Îl las să intre şi nu îl văd prea fericit.

- Eşti singur?
- Sam e la baie. Are grețuri.
- Putem vorbi atunci.
- Ce este?
- Am fost cu Aimee la doctor. Martin s-a ocupat de ea.
- Şi?
- Nu e bine deloc. Chiar dacă îşi amintește, posibilitatea de a rămâne cu sechele este mare. Va avea nevoie de un psiholog.
- Îmi pare aşa de rău pentru ea.
- Mie şi mai mult. Nici nu-i putem spune tot adevărul. Trebuie să îşi amintească ea singură trecutul. Poate avea o criză dacă îi spunem noi.
- Am fost să văd copii. Nu ştiam că o voi găsi acolo.
- Te-a văzut?
- Da.
- Şi?
- Şi nimic. Nu ştia cine sunt.
- Deci nu ştie cine eşti cu adevărat.
- Nu.
- Îi vei spune?
- Nu cred că este o idee bună.
- Eduard?
- Hei...
- Ce faci aici?
- Am venit să vorbesc cu fratele meu. Imediat plec. Sunt foarte ocupat.
- Sper că vei fi alături de noi peste o lună când ne vom căsători.
- Vă căsătoriți?
- Ne căsătorim?

O privesc nedumerit pe Sam şi o văd foarte sigură pe ea.

- Ne căsătorim.

......................................................