Căsătorie aranjată

78. Ochii din umbră

- Totul va fi bine. Am chemat deja ambulanța. Vor ajunge imediat.
- Ascultă-mă. Giuliano este din ce în ce mai aproape. Trebuie să te ascunzi. Te vrea pe tine.
- Nu te agita. Vom avea timp să vorbim mai târziu despre el.
- Nu mai este timp. Plătesc pentru greșelile mele. Am făcut un pact cu diavolul şi nu l-am respectat.

Îl privesc pe fratele meu şi mi se rupe inima în bucăți. Deşi mi-a cauzat multe probleme este fratele meu şi țin la el.

- Vreau să mă ierți.
- Nu mai vorbi. Nu trebuie să te consumi.
- Nu mai am timp. Am nevoie de iertarea ta.
- Nu ai nevoie de ea pentru că nu există motiv pentru care să te iert.
- Ba da. Ți-am distrus viața. Am fost o povară pentru toată familia.
- Nu spune asta.
- Spune-i mamei că o iert şi că o iubesc.
- Damian...
- Te iubesc surioară.

Mâna fratelui meu se desprinde de a mea şi cade. Încep să țip şi îl strâng în brațe pentru ultima oară. Giuliano mi-a omorât fratele şi va plăti scump pentru asta. El mi-a distrus viața şi mi-a spulberat toate visele.

- Jur că vei plăti pentru toate astea. Nu voi avea linişte până nu vei plăti pentru tot ce mi-ai făcut.
.....

Îmi iau un ultim rămas bun de la fratele meu şi mă îndepărtez de mormânt. Toby şi Spencer mă așteaptă la maşină şi mă duc spre ei. Zilele astea au fost alături de mine şi prezența lor mi-a făcut mult bine.

- Vrei să te ducem acasă?
- Da.

Telefonul îmi sună în geantă şi nu recunosc numărul. Răspund şi înghit în sec când aud vocea lui Giuliano.

- Ce frumoasă eşti azi.
- Ce vrei nenorocitule?

Mă uit în jur şi nu îmi dau seama de unde ştie el cum arăt.

- Te vreau înapoi.
- Poftim? Tot ce vei avea înapoi sunt crimele pe care le-ai făcut. Te voi găsi şi te voi băga la închisoare.
- Ce frică îmi este.
- Eşti un mizerabil.
- Gata cu jignirile. Am vrut doar să te anunț că sunt foarte aproape. În orice moment oamenii mei pot veni după tine.
- Să nu...

Nu termin de spus şi deja îmi închide telefonul. Văd la îndepărtare o mașină neagră care pleacă şi o urmăresc până o pierd din vizor.

- Ce este?
- Giuliano a fost aici.
- Aici unde?
- A fost aproape. M-a privit în tot acest timp.
- Aimee...
- Mă va lua din nou cu el. Din nou mă va tortura.
- Linişteşte-te...
- O să mă doară iar.

Simt cum totul se învârte cu mine şi încep să țip. Prin tot corpul se resimt acele fiori şi încep să tremur. Încep să văd negru în fața ochilor şi simt cum fac contact cu pământul.

....

Deschid ochii şi realizez că sunt în camera mea. Aud nişte voci şi observ că vin de după uşă. Mă ridic din pat şi mă apropii de ea.

- Cum se simte?
- E mai bine. A sunat-o Giuliano şi asta i-a făcut rău.
- Nu ştiu când va ajunge tipul acela la închisoare.
- Nimeni nu ştie. Tu ce faci?
- Mă descurc.
- De ce o spui pe acest ton?
- Mă căsătoresc.
- Poftim?
- Sarcina este complicată şi adevărul este că nu o pot supăra pe Sam. Nu pot permite ca ea să piardă încă un copil. Am făcut o mare gafă când m-am încurcat cu ea, dar din toate astea a apărut acest copil care este sânge din sângele meu. Nu îmi permit să-l pierd.
- Te înțeleg.
- În plus, Aimee nu vrea să mai ştie nimic de mine. Cred că cel mai bine este să mă însor.
- Dar nu o faci din iubire.
- Doar cu numele o voi face. Pe Dumnezeu nu pot să îl mint. El ştie ce înseamnă Aimee pentru mine şi cât de importantă este.
- Christian...
- Ştiu ce o să-mi spui. Nu ştiu dacă este chiar decizia corectă, dar ceva trebuie să fac cu viața mea.

Mă deplasez uşor de lângă uşă şi mă așez pe pat. Christian se va căsători cu Sam şi oricât de mult aş încerca să evit durerea nu pot. Bărbatul pe care îl iubesc se va căsători cu o altă femeie.

Îmi șterg lacrimile când o văd pe Spencer că intră în cameră şi mă fac că nimic nu s-a întâmplat.

- Te-ai trezit. Cum te simți?
- Bine.
- Ai auzit ce am vorbit cu Christian?
- Da...
- Aimee...
- Nu spune nimic. Mă doare enorm de mult acum, dar o să-mi treacă.
- Tu ai vrut ca asta să se întâmple.
- Şi tot eu îmi asum consecințele. Trebuie să accept că între mine şi Christian nu poate fi nimic.
- Fratele meu te iubește.
- Ştiu că o face.
- Vrei să îți aduc ceva?
- Vreau să vorbesc cu Toby.
- Nu este.
- Unde s-a dus?
- Nu ştiu. Nu a vrut să îmi spună.
- Când vine să-i spui că vreau să vorbim.
- Bine. Te las să te odihnești. Ai avut o mică criză.
- Mulțumesc.

Rămân singură în cameră şi rămân cu gândul la Christian. Mă doare enorm tot ce se întâmplă, dar este cel mai bine. Acum trebuie să găsesc o soluție, un plan pentru a-l prinde pe Giuliano. Nu voi sta liniștită până când el nu va fi după gratii.

* Christian

Ajung acasă şi o găsesc pe Sam căzută pe podea. Fug repede lângă ea şi încerc să o fac să reacționeze. Văd că nu o face şi o iau în brațe. O pun pe bancheta din spate a mașinii şi pornesc spre spital. Când ajungem este luată pe o targă şi mă îndrept spre sala de aşteptări. Un sentiment de îngrijorare mă cuprinde şi încerc să mă liniștesc. Ştiu că are probleme cu sarcina, dar ea nu poate să piardă acest copil, nu poate. Mă așez pe un scaun şi aştept să vină cineva să mă anunțe de starea ei. Încep să mă rog ca totul să fie bine şi încerc să mă liniștesc.

......................................................