Căsătorie aranjată

19. Sabotajul

- Mai așteaptă puțin.
- Asta fac de câteva luni bune, de când ne-am căsătorit.
- Vreau să fiu sigură pe sentimentele mele. Nu vreau să te înșel.
- Adică?
- Cu gândul mă refer.
- Am înțeles. Noapte bună.
- Stai puțin.

Îi spun eu când ajunge la uşă şi mă duc după el. Îl privesc în ochi şi îl sărut ușor pe buze.

- Noapte bună.

Dă din cap şi îmi zâmbește. Iese pe uşă şi o închid. Mă rezem de ea şi zâmbesc. Sunt fericită. Dacă ştiam că o să mă îndrăgostesc de Christian, aş fi lăsat toate şi m-aş fi bucurat de toată iubirea pe care mi-o oferă. Este un tip extraordinar. Apreciez efortul şi răbdarea pe care o are. E diferit de ceilalți bărbați. E diferit de Luis. Nu-l merit.

Mă aşez în pat şi trag pătura peste mine. Închid ochii şi somnul mă ia.

...

Sunt trezită de nişte zgomote puternice şi mă întreb ce s-o fi întâmplat. Mă ridic din pat şi îmi iau halatul pe mine. Mă uit în oglindă şi îmi aşez puțin părul. Ies din cameră şi mă duc în salon. Acolo Luis, Christian şi alți bărbați stăteau şi vorbeau despre nu ştiu ce terenuri.

- Bună dimineața.

Bărbații îmi răspund şi îl văd pe Christian privindu-mă. Îi fac semn şi vine după mine în birou.

- Ce se întâmplă?
- Nimic grav.
- Este şapte dimineața. La ora asta nimeni nu cheamă în casa lui atâția oameni.
- Este o problemă cu unele terenuri. Cineva a încercat să saboteze recolta.
- Ştii cine ar putea fi?
- Nu, şi încercăm să aflăm.
- Sper să găseşti vinovatul.
- Şi te-aş mai ruga ceva.
- Spune.
- Nu vreau să mai ieși aşa. Mor când cineva te privește.
- Gelos pe angajații tăi?
- Ar trebui?
- Nu sunt chiar urâți.
- Aimee...
- Glumesc. Am ochi doar pentru cel care îmi este soț.

Vine spre mine şi se apropie de fața mea. Mă privește în ochi şi îşi apleacă capul. Mă sărută şi îi corespund. Ceva straniu simțeam şi nu-i găseam nume.

- Mă scuzați.

Îl aud pe Luis şi mă desprind din sărut. Îmi trage o privire urâtă şi îi spune lui Christian că au nevoie de ajutorul lui. Mă sărută ușor şi iese din birou. Îmi muşc buza şi zâmbind mă duc în camera mea. Intru de fac un duş şi o amețeală mă cuprinde. Mă sprijin de uşă şi uşor uşor mă las în jos. Sarcina asta îmi dă bătăi de cap. Foarte curând Christian va afla de ea şi trebuie să-l fac pe Luis să plece cât mai curând. Îmi iau halatul pe mine şi îl închid. Ies din baie şi îl găsesc pe Luis în camera mea.

- Tu eşti nebun? Ce cauți aici?
- De ce l-ai lăsat pe Christian să te sărute?
- E soțul meu. Nu va fi prima dată când mă vei vedea făcând asta.
- Îți place să mă superi.
- Christian trebuie să vină. Mai bine pleci. Nu o să ştiu ce să-i spun dacă te găsește aici.
- Lucrurile nu rămân aşa.

Iese pe uşă şi o trânteşte. Mă îmbrac şi încerc să-mi închei rochia. Simt o mână pe spatele meu şi după parfum ştiu că este Christian. Îmi închide fermoarul şi îşi înfășoară brațele în jurul meu.

- Eşti gata?
- Cum rămâne cu terenurile?
- Îl las pe Gabriel să se ocupe. Trebuie să ajung la firmă. Mergem?
- Ai mâncat?
- Nu am avut timp. Vrei să mâncăm?
- O să iau ceva pentru drum.
- Bine. Te aştept la maşină.
- Vin imediat.

...

Îl rog pe Christian să mă lase la Abigail şi după găsesc eu cum să ajung acasă la părinții mei. Pleacă şi sun la interfon. Prietena mea vine înaintea mea şi o iau în brațe.

- Aimee...
- Toate s-au adeverit.
- Ce vrei să spui?
- Sunt însărcinată.
- Nu cred. Felicitări.
- Mulțumesc.
- Cum se simte Christian? Presupun că este fericit.
- Nu i-am spus încă.
- De ce?
- Îmi este teamă.
- De?

Mă aşez pe canapea şi se pune lângă mine.

- Eşti singură?
- Da. De ce ți-e teamă?
- Dacă Christian află că Luis este angajatul său, o să creadă că l-am înșelat. Poate o să creadă că copilul nu este al lui. Trebuie să-l fac pe Luis să plece şi cât mai curând.
- Ar putea să creadă că nu este copilul lui. Are motive.
- Nu ştiu ce să mai fac. Nu vrea să plece.
- Dă-i motive.
- Cum?
- Fii mai atentă cu Christian şi nu-l băga în seamă. Arată-i că l-ai uitat. Arată-i că singurul bărbat din viața ta este doar Christian.
- Nu vreau să-l rănesc.
- Trebuie, altfel nu vei reuși să-l alungi de lângă tine.
- Mă duci şi pe mine la părinții mei?
- Anunț imediat şoferul.

...

Odată ce ajung la părinții mei intru în casă. Tata era cel mai fericit să mă vadă. De fapt, era singur acasă.

- Ar fi trebuit să ne anunți că vii.
- Am vrut să vă fac o surpriză.
- Şi chiar este. Christian nu a venit cu tine?
- Este la firmă. Vine şi el mai târziu.
- Chiar trebuie să vorbesc cu el.
- Ceva anume?
- Păi nu mai pot aştepta. Vreau să fiu bunic.
- Tată...
- Ar fi cel mai frumos cadou pentru mine. Fratele tău până va găsi pe cineva va dura mult timp. Cine ştie dacă se va întâmpla mai bine spus.
- Trebuie să-ți spun ceva.
- Spune.
- Nu vreau să afle nimeni.
- Ce este?
- Sunt însărcinată.
- Ce? Şi o spui pe un ton atât de scăzut? Este minunat draga mea. Să te îmbrățișez. Felicitări fata mea. Ce ai? Ar trebui să fii fericită.
- Sunt fericită.
- Nu s-ar părea.
- Nu i-am spus lui Christian.
- Cum vine asta? Doar el este tatăl, nu?
- Bineînțeles că el este.
- Şi atunci?
- Nu îți pot spune. Important este că visul tău se va adeveri. Nu te mai gândi.
- Nu ştii ce fericit m-ai făcut.
- Nimeni nu trebuie să afle.
- Bine. Nu voi spune nimănui.
- Mulțumesc tata. Te iubesc mult.
- Şi eu pe tine draga mea.