Căsătorie aranjată

61. Răzbunarea

Ajung la firmă şi rămân uimită când îl văd pe Christian vorbind cu o femeie. Nu mă deranja că vorbeau. Mă deranja că Christian o privea pierdut.

- Deranjez?
- Chiar deloc.
- Venisem să vorbim despre cei mici, dar văd că eşti ocupat.
- Nu sunt. Eu doar vorbeam cu Samantha.
- Samantha?
- Ne cunoaștem?
- Aş fi vrut să nu o facem în circumstanțele astea. Sunt eu, Aimee.
- Aimee? Aproape că nu te-am recunoscut.
- Ştiam de la fratele tău că te-ai întors, dar nu ştiam că Christian este noul tău şef.
- Coincidențele astea.
- Da. Putem vorbi acum?
- Să mergem în birou.

Plec cu Christian şi intrăm în birou. Eram atât de nervoasă şi de supărată şi nu îmi dau seama de ce. Poate faptul că acea femeie este chiar Samantha.

- Ador când faci aşa.
- Aşa cum?
- Eşti geloasă.
- Ce? Mă faci să râd.

Îl văd venind spre mine şi se apropie foarte tare. Odată ce fac contact cu ochii săi simt cum inima mea o ia la goană. Nu pot să cred că încă are acea putere asupra mea.

- Chiar crezi asta?

Îmi dă părul după ureche şi se apropie şi mai mult de mine. O face până când buzele noastre se unesc într-un sărut din care este greu să te dezlipeşti. Nu puteam să îl resping şi simt că mor când văd cum îmi fură imediat puterile. E incredibil cum doar cu o privire mă face să mă simt inutilă şi foarte ușor de modelat.

- Asta nu trebuie să se întâmple.
- Este exact contrariul. Asta şi multe altele trebuie să se întâmple.

Din nou mă sărută şi mă împinge pe canapea. Ştiam cam care sunt intențiile sale şi îmi confirm ce gândesc când se duce şi închide uşa cu cheia şi trage draperiile. Vine spre mine şi din nou începe să mă sărute.

...

- Asta nu trebuia să se întâmple.
- Poți să nu mai spui asta? S-a întâmplat pentru că amândoi am vrut asta.
- Ar trebui să ne ridicăm şi să ne îmbrăcăm mai exact. Dacă vine cineva?
- Uşa este închisă. Frumusețea ta este în siguranță.
- Nu râde. Am ales un loc nu prea indicat.
- Nu este problemă. O facem şi în alt loc.
- Christian...
- Ce este?
- Tu realizezi ce tocmai am făcut?
- Bineînțeles şi nu regret deloc. De ce continui să te minți? Tu şi eu suntem destinați să fim împreună. Iubirea noastră a fost şi este la fel de puternică.
- Mi-e frică.
- De ce?
- Nu ştiu. De toate astea.
- Sunt aici cu tine. Nimic rău nu se poate întâmpla.
- Asta nu trebuie să se repete.

Mă ridic de pe canapea şi încep să mă îmbrac. Îl văd pe Christian foarte supărat, dar nu am ce să-i fac. Deşi inima îmi spune să îl iubesc, mintea mea spune exact contrariul. Îmi iau geanta şi ies din birou.

Ajung la maşină şi privesc în jurul meu. Nimic nu mai este ca înainte. Mai bine plecam de aici după accidentul lui Christian. Dacă o făceam acum nu mai treceam prin asta. Îl văd pe Christian venind spre mine şi urc în maşină. Nu pot să vorbesc acum cu el. Pornesc maşina şi plec exact când el ajunge aproape de mine. Rasuflu ușurată şi pun frână când văd o mașină îndreptându-se către Christian. Cobor imediat şi văd impactul. Fug către Christian şi încep să plâng când îi văd fața plină de sânge.

- Christian...
- Christian...

Eduard vine în grabă lângă noi şi îl prinde pe Christian de mână. Lacrimile pun stăpânire pe mine şi îmi ridic privirea. Văd maşina care l-a lovit undeva după un colț şi un sentiment de ură şi răzbunare pune stăpânire pe mine. Mă ridic de jos şi fug spre maşină. O pornesc şi o iau pe urmele maşinii care se află în mișcare la câțiva metri de mine. Măresc viteza şi aproape o ajung. Semaforul se face roșu şi nu pot să evit contactul. O altă mașină vine din partea dreaptă şi încerc să o evit, dar fac contact cu un copac. Închid ochii şi ultima persoană pe care o văd în fața ochilor este Christian.

După câteva ore...

* Christian

- Cum te simți?
- Mă dor toate.
- Ai avut mare noroc. Puteai fi într-o stare mai gravă.
- Unde este Aimee?
- Aimee?
- Țin minte cum mă striga după ce am fost lovit. Unde este? De ce nu îmi răspunzi? Unde este Aimee?
- Nu am o veste bună pentru tine.
- Ce a pățit Aimee?
- După ce ai fost lovit, ea l-a urmărit pe vinovat şi a avut un accident.
- Poftim? Unde este? Cum se simte? Vreau să o văd.
- Nu poți. Încă este la terapie intensivă. A suferit o lovitură puternică la cap şi încă nu s-a trezit.
- Nu se poate întâmpla asta. Este un coșmar. Jur că îl voi găsi pe nenorocitul ăla care m-a vrut mort şi am să-l omor cu mâna mea.
- Ştiu cine a fost.
- Poftim?
- Giuliano trebuia azi să fie transportat la o închisoare, dar pe drum se pare că două mașini au intervenit şi a reușit să scape. Una din camerele firmei a prins imaginea şoferului. A fost Giuliano.
- Nenorocitul. O să-l omor.
- Poliția îl caută. Ce tocmai a făcut îl va înfunda în închisoare.
- Poliția? Tipul ăla a reușit să scape de ea.
- Nu eram pregătiți pentru asta.
- Cum se simte Aimee?
- E bine. Doctorul este confuz pentru că nu se trezește. Crede că este de la lovitură.
- Din cauza mea este rănită.
- Nu ai nici o vină.
- Ba da. Nu trebuia să o țin la firmă atât de mult timp. Nu trebuia să o fac a mea.
- Să o faci a ta?
- Da.
- Asta înseamna că v-ați împăcat?
- Nici gând. Pentru ea totul a fost o greșeală care nu trebuie să se mai repete.
- Deci lucrurile între voi chiar stau nasol.
- Nu ştiu ce să mai fac.
- Eu ştiu. Acum că Giuliano este liber va avea nevoie de protecție.
- Şi?
- Vei avea grijă de ea. Vei sta mai mult în preajma ei.
- Nu mă va lăsa.
- Nu trebuie să o facă.