Căsătorie aranjată

84. Aproape de faliment

* Christian

Ajungem acasă şi coborâm din maşină. Intrăm pe uşă şi las ghiozdanele celor mici pe canapea.

- Mama ştie că am fost să o vedem?
- Bineînțeles că ştie. Deşi nu ne poate vedea, ea ne poate auzi.
- Când se va trezi?
- Nu ştiu ce să vă răspund. Vreau să vă rog un lucru.
- Care?
- Mereu să vă gândiți la ea. Ea se va trezi şi va fi aici cu noi. Vom fi o familie fericită toți patru.
- Promiți?
- Promit.

Copii pleacă şi intru în bucătărie. Acolo o găsesc pe mama care curăța nişte portocale.

- Ai ajuns. Vrei să-ți pun de mâncare?
- Nu îmi este foame. Ce faci acolo?
- Un suc proaspăt de portocale. Copiilor le place.
- Eu o să mă întorc la spital. Ai grijă tu de ei.
- Nu-ți fă griji.
- Am plecat.
- Când te întorci?
- Nu ştiu. Să văd cum stau lucrurile. Poate trec puțin şi pe la firmă. L-am cam lăsat pe Willy cu toate şi mă duc să văd cum pot să-l ajut.
- Chiar nu vrei să mănânci puțin?
Eşti palid şi nu ai mâncat mai deloc în ultimele zile.
- Voi fi bine.

Urc în mașină şi pornesc spre firmă. Ajung şi găsesc o mare aglomerație. Intru în birou şi îl găsesc pe Willy cu multe hârtii întinse pe birou.

- Ce se întâmplă?
- Avem probleme.
- Ce vrei să spui?
- Suntem la un pas de faliment.
- Ce?
- Contul principal a fost golit.
- Cum este posibil?
- Cineva a făcut transferul.
- Cine?
- Nu ştiu, dar a fost făcut de pe laptopul tău.
- Cum este posibil? L-am avut acasă şi...
- Şi ce?
- Sam avea acces la el.
- Nu e de bine.
- Chiar deloc. Este mâna lui Giuliano aici.
- Eşti sigur?
- Sam este doar marioneta lui. O folosește cum vrea şi ea fiind toantă face ce i se spune. De câți bani vorbim?
- De câteva milioane. Trebuia să le investim într-o afacere, dar acum este imposibil. Şi mai este ceva.
- Ce?
- Un alt investitor anonim a plătit acelaşi preț şi a făcut afacerea pe care aveam să o încheiem noi.
- Spune-o mai clar. Giuliano a investit banii noștri într-o afacere după care el va avea de câștigat.
- Îmi pare rău.
- Tu nu ai nici o vină. Câte daune a făcut?
- Destule încât să spunem că în caz de nu facem rost de bani repede ne putem lua adio. Vor începe datoriile şi nu vom avea posibilitatea să le plătim. De această afacere depindea viitorul firmei.
- Şi înainte de toate astea Giuliano a luat bani şi din alte conturi.
- Da.....
- Toate merg atât de prost. Nimic nu iese bine.
- Nu este chiar aşa.
- Ce vrei să spui?
- Giuliano va avea nevoie de un reprezentant. Vom afla cine este şi ne va duce la el.
- Crezi că va funcționa?
- Putem încerca măcar. Vroiam să plec în câteva zile. Acum a apărut asta şi cred că voi amâna plecarea.
- Să pleci?
- Da.
- Dar de ce?
- Pentru că mi-am dat seama că am terminat totul aici. Singurul motiv pentru care încă stăteam era sora ta. Acum ea este fericită cu Toby şi cred că a venit momentul să plec în drumul meu.
- Încă o iubești?
- Ştii răspunsul. Am stat şi m-am gândit, şi mi-am dat seama că nu a fost să fie.
- Îmi pare rău.
- Cum se simte Aimee?
- La fel. Am zis să vin pe aici înainte de a merge la spital. Nu m-aş fi gândit că mă voi trezi cu asta.
- Nu putem face nimic. Trebuie să așteptăm cel puțin două zile. Tu ocupă-te de treburile tale. De asta mă ocup eu.
- Nu pot să te las cu asta.
- Mă descurc. Te anunț când suntem aproape de Giuliano.
- Bine.

Ajung la spital şi intru în salonul lui Aimee. Îmi iau un scaun şi îl pun lângă patul său. Mă așez jos şi îi cuprind mâna stângă cu mâinile mele.

- Frumoasa mea adormită, din nou au trecut zile fără ca tu să dai un semn de viață. Oare aşa este scris? Tu şi eu nu suntem destinați să fim împreună? Copiii au venit să te vadă. Ştiu că i-ai simțit. I-am adus pentru ați da putere. Nu poți să renunți. Tu trebuie să te trezești. Trebuie să te întorci şi să formăm acea familie pe care ne-am dorit-o. Vreau să mă ierți. Am fost un idiot că nu am luptat pentru tine. Mi-aş da şi viața ca tu să deschizi acei ochi de prințesă.

Uşa se deschide şi mă întorc spre ea. Mă uit la cel care intră şi mă duc spre el.

- Nu ştiam că te-ai întors.
- Am fost nevoit. Nu-mi vine să cred ce a făcut Sam. Nu-mi recunosc sora. Din cauza ei Aimee este în acest pat şi nu se ştie când se va trezi.
- Asta doare cel mai tare. Din toate astea doar ea a avut de suferit.
- Am auzit şi de Toby. Din câte am înțeles a fost externat.
- Da, aşa este.
- Nu ştiu cum să-mi cer scuze în numele lui Sam.
- Nu trebuie să o faci. Este de datoria ei să o facă.

......................................................

- Cât mai trebuie să stau aici?
- Eşti cam nerăbdătoare. De ce nu te bucuri? Aici nu este nimeni care să-ți facă rău.
- Mi-e dor de copii mei. Mi-e dor de Christian. Nu vreau să mai stau aici.
- Cel puțin tu te vei întoarce. Eu voi rămâne aici pentru totdeauna.
- Îmi pare rău.
- Nimeni nu decide să ajungă aici. Cu un scop suntem aleși. Ar trebui să te bucuri. Este mai bine pentru ei ca tu să nu te trezești deocamdată.
- Poate ai dreptate.
- Mai bine te bucuri cât sunt aici. După ce te trezești nu te voi mai vedea până când vei părăsi acest trup definitiv. Tot ce se întâmplă aici va fi ca o iluzie. Tu vei uita ce s-a întâmplat aici şi te vei întoarce la viața ta.