Căsătorie aranjată

55. Conflictul

- Deci primul tău soț este în viață şi tu acum eşti căsătorită cu altul.
- Exact.
- Incredibil ce îmi povestești. Şi ce faci acum?
- Mă fac să par că totul este la fel, deși îmi este foarte greu.
- E normal să fie greu. Nu se întâmplă prea des acest lucru.
- Nu m-aş fi așteptat niciodată ca el să se întoarcă, mai ales să trăiască.
- Au mai fost cazuri asemănătoare. Există persoane care stau în comă mulți ani. Christian este unul din acel persoane.
- Țin la Giuliano şi am ajuns să îl iubesc, doar că nu la fel cum îl iubeam pe Christian. Iubirea pe care le-o port este total diferită.
- Şi copii?
- Ieri l-au cunoscut pe Christian. Sunt foarte entuziasmați şi el îşi ocupă foarte bine locul de tată.
- Ăsta este un lucru bun.
- Da, aşa este.
- Acum că ne-am regăsit ai cui să-i povestești ce ți se întâmplă.
- Înainte o aveam pe Abigail.
- Abigail? Nu este fata care...
- Ba da, ea este.
- O fată deșteaptă şi cu capul pe umeri. Ce mai face?
- A murit acum ceva timp.
- Ce? Cum aşa?
- A avut un accident şi a intrat în comă. După s-a trezit, şi-a luat rămas bun şi a murit.
- Îmi pare rău.
- Bărbatul care a ajuns mai devreme şi de care tu te-ai ocupat este soțul ei.
- Serios?
- Da.
- Păi îmi este greu să o spun, dar nu cred că va scăpa. Loviturile sunt puternice şi este posibil să aibe o hemoragie internă. Din cauza inimii sale nu îl putem opera. Încă o intervenție şi poate muri pe masa de operație. Avem nevoie de acordul unei rude să putem face intervenția.
- O să vorbesc cu părinții lui.
- Timpul trece şi îl pierdem. Cu cât primim acordul mai repede, cu atât există posibilitatea să treacă peste. Posibilitatea nu este mare, dar avem încredere că totul va ieși cu succes.
- Ce face Sam?
- E bine.
- Nu am văzut-o de mult.
- Nici eu nu prea o văd. Este o rebelă. În curând va deveni mamă.
- Serios?
- Da. Păcat că tatăl nu mai este.
- A lăsat-o?
- A murit într-un accident. După câteva zile a aflat că este însărcinată şi nu a fost ușoară pentru ea situația.
- Aşa am pățit eu cu Valentina. La puțin timp după ce am aflat că elicopterul s-a prăbușit am aflat că voi fi mamă din nou.
- Important este că el trăiește.
- A pierdut mulți ani alături de ei.
- Dar îl poate recupera. Nu va fi la fel, dar totuși e ceva.
- Da. Tu? Nu ai pe nimeni?
- Sunt în căutare. Medicina mi-a furat mulți ani din viață ca să spun aşa. Am ajuns recent aici. Sper să găsesc pe cineva.
- Vei găsi. Orașul nu este foarte mare, dar sunt destui oameni.
- Rămâne de văzut.
- Cred că mă duc să-i sun pe părinții lui Dylan.
- Bine.

Îmi iau rămas bun de la Martin şi ies afară din cabinetul său. Reușesc să îi sun pe părinții lui Dylan şi încep să plâng când o aud pe mama sa. Au spus că vor lua primul avion şi vor veni. Închid apelul şi mă așez pe un scaun. Aproape că adorm şi o văd pe Spencer venind spre mine.

- Hei.
- Nu ai plecat cu Eduard?
- Ba da, dar m-am întors.
- De ce?
- Nu am vrut să te las singură.
- Serios?
- Cândva am fost bune prietene. Am pierdut legătura şi asta ne-a distanțat. Vreau să fim din nou prietene.
- Vei rămâne aici?
- Nu ştiu. Pentru moment voi rămâne. Nu vreau să îi las pe frații mei singuri, mai ales pe Eduard.
- De ce? Ce se întâmplă cu el?
- Sofia este bolnavă.
- Am văzut-o acum câteva săptămâni, dar nu am observat că ar avea ceva.
- Recent au aflat. Şi în legătură cu Christian, nu crede în cuvintele lui Giuliano.
- Nu începe şi tu.
- Tot ce a făcut Christian a fost să te iubească. Nu este corect ce faci cu el.
- Nu vreau să vorbesc cu tine despre el. Eşti sora lui şi nu vreau să îi iei apărarea pentru asta.
- Caută pe internet. Sunt sigură că atunci îți vei schimba părerea.

Spencer pleacă de lângă mine şi se aşează pe canapea. Mă tot gândesc la ce mi-a spus şi cad pe gânduri.

A doua zi...

Orele au trecut atât de greu, dar s-a făcut dimineață. Părinții lui Dylan au ajuns şi i-am însoțit până în cabinetul lui Martin. Am asistat la convorbire şi starea lui Dylan nu este una bună. Singura şansă este ca operația să fie un succes total.

Ajung acasă şi mă trântesc în pat. Nu dormisem deloc şi mă durea capul îngrozitor. În ultimele zile s-au întâmplat prea multe şi simt că nu mai pot. Cuvintele lui Spencer îmi traversează gândul şi trebuie să aflu ce a vrut să spună. Intru la baie de fac un duş rapid şi mă uit la ceas. Este timp să mă odihnesc şi mă pun în pat.

.....

Sunt trezită de nişte țipete îngrozitoare şi mă ridic din pat. Nu poate omul să doarmă liniștit că ceva trebuie să se întâmple. Mă uit pe fereastră şi rămân uimită când îl văd pe Christian. Mă uit la ceas şi observ că am dormit destul de mult. Trebuia să îi duc pe cei mici lui Christian şi am uitat. Se certa cu Giuliano şi imediat iau ceva pe mine şi cobor jos.

- Ce se întâmplă aici?
- Întreabă-l pe tipul ăsta.
- Am venit după copii.
- Am spus că îi aduc eu.
- Şi deja a trecut mult timp de când au ieșit de la şcoală. Dacă nu poți să te ții de promisiuni spune-mi şi duc totul într-un tribunal.
- Tu nu duci nimic nicăieri.
- Tu să taci. Nu ai niciun drept să vorbeşti. Asta este între mine şi Aimee.
- Iar eu sunt soțul ei.
- Eu nu cred. Încă este soția mea dacă îmi amintesc eu bine.
- Dar mă iubește pe mine.
- Eşti sigur?