Căsătorie aranjată

11. Regăsirea

Mă uit la ceas şi văd că este aproape miezul nopții. Ies afară fără să fiu văzută şi mă duc la casa unde este Luis. Bat la uşă şi când dau ochii cu el îi sar în brațe şi îl sărut. Îi mângâiam fața şi tot nu puteam să cred că este aici în fața mea.

- Ce cauți aici?
- Am venit după tine.
- Nu ştii ce mi s-a spus. Am crezut că ai murit.
- Pentru toți sunt mort. Acum sunt Gabriel Brown. Am venit după tine şi trebuie să plecăm de aici cât mai curând.
- Nu vom reuși. Am încercat deja să fug, iar de atunci Christian a întărit paza. Este imposibil să ieșim.
- Niciodată să nu spui niciodată. Vom ieși de aici. Mâine seara vom pleca şi vom uita de toți şi de toate.
- Dar nu înțeleg. De ce toți zic că ești mort?
- Pentru că maşina cu care am plecat a căzut în prăpastie şi a explodat. A trebuit să fug. M-au căutat ca să mă omoare. Mașina avea frânele tăiate.
- Ce?
- Cred că a fost mâna soțului tău.
- Nu cred. El nu ar face asta.
- Gândeşte-te puțin. E singura persoană care mă vrea mort. Eu nu am dușmani, Aimee. El este singurul.
- Cu cine m-am măritat?
- De asta trebuie să plecăm de aici. Vreau să dispară din viața noastră.

Mă despart de el şi mă întorc cu fața spre uşă. Vine în fața mea şi mă privește în ochi.

- Ce ai?
- Am fost deja femeia lui.

Spun printre lacrimi şi pot observa durerea din ochii săi.

- Nu mă interesează. Noi doi vom pleca de aici.
- Ştiu că te doare.
- Pot trece peste.
- Tu îți dai seama că este posibil să aştept un copil al lui.
- Nu contează.
- Ba da, contează.
- Îl voi creşte ca şi cum ar fi copilul meu.
- Nu este aşa uşor.
- Pentru mine este. Ești femeia pe care o iubesc şi te voi scoate de aici. Vom pleca departe de Christian, familia ta şi vom fi fericiți.
- Trebuie să plec. Am lipsit deja cam mult. Nu vreau să-şi dea seama.
- Mâine vom pleca de aici.
- Bine.

Îl sărut ușor şi ies pe uşă. Intru fără să fiu văzută în camera mea şi mă pun repede în pat.

* Christian

Stăteam şi mă uitam la sticla de tărie care încetul cu încetul începe să se termine. Indiferența lui Aimee începea să-mi displacă şi nu puteam să mai suport modul în care mă privește. Deodată văd o umbră trecând prin fața ochilor mei şi mă ridic de pe scaun. Eram sigur că era Aimee. Mă duc în camera ei şi o găsesc în pat.

......................................................

- Ce ai pățit? De ce intri aşa?
- Unde ai fost?
- Nicăieri. Nu am ieșit din cameră.
- Nu mă minții. Te-am văzut.
- Am fost să iau o gură de aer. Nu mă simțeam prea bine.
- Şi trebuie să minți pentru asta?
- La cum te cunosc pe tine, dacă ies din casă este o crimă.
- Nu sunt bestia aia pe care ți-o imaginezi.

Mă ridic din pat şi mă pun în fața lui. Îl privesc în ochi fulgerător şi observ cum fața i se schimbă.

- Nu ești? Eu cred exact contrariul.
- Spune-mi un motiv bun pentru a fi o bestie.
- Ți se pare puțin că m-ai cumpărat?
- Tu te-ai vândut. Familia ta te-a vândut.
- Pentru că am fost obligată. Tu deja aveai în mână actele casei mele. Ce puteam să fac? În plus de asta, ştiu că tu ai fost cel care a trimis oamenii pe urmele lui Luis.
- Ce? Tu crezi că eu sunt vinovat pentru moartea sa?
- Eşti singurul care avea motive să-l omoare.
- Aşa cum ți-am spus şi zilele trecute, eu nu sunt un criminal. Nu aş ucide un om nici măcar pentru tine. Ce păcat că ai impresia asta despre mine. Înseamnă că nu mă cunoști încă.
- Ştiu tot ce trebuie să ştiu despre tine.
- Ştiu că îți provoc silă, că nu mă suporți, că te-ai săturat să îmi vezi fața în fiecare zi şi celelalte. Din păcate eu nu pot face nimic. Divorțul niciodată nu ți-l voi da şi niciodată nu vei pleca din casa asta. Eşti soția mea acum şi dacă îmi aduc bine aminte ai fost şi femeia mea.
- Nu-mi aminti.
- Uite că o fac.
- Nu ai idee cât de mult te urăsc. Eşti un nesuferit, un mincinos, un om fără scrupule, un om fără inimă.
- Poate sunt toate astea în mintea ta, dar ai uitat un singur lucru şi care este cel mai important.
- Care anume?
- Ai uitat că te iubesc. Că eşti singura femeie care mă interesează şi că mi-aş da şi viața pentru tine. Ai uitat că ești totul pentru mine şi spre deosebire de tine, eu am jurat să te iubesc până când moartea ne va despărți.

Se îndepărtează de mine şi iese pe uşă. Rămân din nou singură şi încep să plâng. Nu pot să-l cred. El este singurul care l-ar fi vrut mort pe Luis.

Mă pun în pat şi mă gândesc la toată situația. Mâine voi pleca de aici şi nu-l voi mai vedea pe Christian niciodată. Abia aştep să plec din locul ăsta.

A doua zi...

Stăteam pe canapea alături de Martha care făcea curat şi un angajat îmi spune că o femeie a venit să mă vadă. Mă ridic de jos şi pe uşă intră mătușa mea.

- Mătușă, ce faci aici?
- Cum adică ce fac? Am venit să-mi vizitez nepoata. De fapt, tatăl tău este cel care m-a trimis. A vrut să vadă cum te mai simți.
- Sunt foarte bine, surprinsă să te văd aici.
- Christian este cel care m-a invitat.
- El te-a invitat?
- Da. A spus că te simți singură. Am venit să-ți țin de companie.
- Nu pot să cred că a făcut asta.
- Christian este un băiat bun.
- Poate pentru tine. Pentru mine este purul infern.