Căsătorie aranjată

65. Pierderea copilului

După câteva ore...

Mă uit pentru ultima dată la copii mei şi cu lacrimi în ochi ies din camera lor. Îmi iau micul bagaj şi ies afară din casă. Urc în mașină şi pornesc spre locul unde urmează să mă întâlnesc cu Giuliano. Ajung şi opresc mașina. După ce aştept câteva minute două mașini se apropie şi se opresc în apropierea mea. Coboară un bărbat şi vine spre mine.

- Doamnă Aimee?
- Eu sunt.
- Numele meu este Toby şi vă stau la dispoziție. Şeful m-a trimis după dumneavoastră. Vă rog să coborâți din maşină.

Fac ce spune tipul din fața mea şi după cum îl văd, nu este o persoană rea. Este civilizat şi se vede că şi îngrijit.

- Ce se va întâmpla cu maşina?

Face semn spre maşina din spatele său şi din ea coboară un alt bărbat. Vine spre noi şi se pare că este sub ordinul lui Toby. Asta înseamnă că este unul din oamenii de încredere a lui Giuliano.

- El vă va duce mașina într-o parcare. Dumneavoastră mergeți cu mine.
- Unde?
- Acolo unde mi s-a spus să vă duc.

După ce îmi scot valiza, Toby se oferă să mă ajute. Sunt legată la ochi şi urcată într-o mașină.

- De ce m-ai legat?
- Pentru siguranța dumneavoastră. Nu trebuie să ştiți unde mergem. Pornește.

Îi spune celui care stă pe scaunul şoferului şi mă gândesc ce urmează să mi se întâmple.

După câteva zile...

* Christian

- Este imposibil ca Aimee să nu apară. Este plecată de prea multe zile. Dacă i s-a întâmplat ceva rău? Dacă a fost răpită?
- Pentru asta sunt aici. I-am găsit maşina într-o parcare obișnuită. Se pare că este acolo de câteva zile.
- Ce vrea să însemne asta?
- Totul indică că a plecat.
- A plecat? Cu cine?
- Chiar aş vrea să ştiu. Răpită nu este pentru că lipsesc haine şi lucruri. A plecat de bunăvoie.
- Mi-e greu să cred. Nu ar face asta. Nu şi-ar lăsa copii.
- Asta este ce nu pot înțelege nici eu. E prea ciudat. Trebuie să fie o explicație.
- Cred că ştiu care este.
- Ascult.
- S-a dus la Giuliano.
- Ce?
- Nu există altă explicație. A plănuit de mult asta. Acum înțeleg de ce era ciudată în ultima perioadă.
- Tot nu pot să cred.
- Are logică. Așteaptă un copil al lui.
- Am găsit asta în camera lui Aimee.

Sora mea vine şi îmi aduce o scrisoare. O iau în mână şi observ că este scris numele meu pe ea. Cei doi mă lasă singur şi o deschid.

- Christian, poate când vei citi această scrisoare nu voi mai fi lângă tine. Poate nu vei înțelege motivul pentru care am plecat, dar vreau să ştii că tot ce fac este pentru a vă proteja pe toți. Nu aştept să mă înțelegeți. Într-o bună zi ne vom revedea şi vom lămuri lucrurile. Până atunci tot ce te rog este să ai grijă de copii mei. Sunt tot ce am mai scump pe lumea asta. Te iubesc.

Cu lacrimi în ochi strâng scrisoarea în mâini şi o arunc pe jos. Încep să țip şi mă uit în oglindă. Frații mei se întorc şi trag aer în piept.

- Ce este?
- Ce este? A plecat. M-a lăsat. Asta este.
- Trebuie să existe o explicație.
- Trebuie? Este clar. A fost mai ușor pentru ea să plece şi să lase o scrisoare decât să mă înfrunte. Niciodată nu o voi ierta.
- Christian...
- Lăsați-mă.

......................................................

După câteva zile...

- Trebuie să mănânci ceva.
- Nu îmi este foame.
- Doctorul a spus că trebuie să te alimentezi. Este spre binele tău.
- Binele meu? Tocmai mi-am pierdut copilul. Tu îți dai seama cum mă simt?
- Da...
- Ba nu, nu ai idee. Din vina ta am pierdut sarcina. Din vina ta am renunțat la copii. Din vina ta am plecat de lângă cei pe care îi iubesc şi i-am rănit.
- Ai dreptate. Sunt vinovat.
- Ți-ai omorât copilul.
- Tu crezi că dacă ştiam că este al meu m-aş fi certat vreodată cu tine? Bineînțeles că nu. Nu da vina doar pe mine.
- Tu m-ai adus aici. Tu ai provocat toate astea.
- Nu te mai agita.
- Îți pasă?
- Bineînțeles că da.
- Atunci fă ceva să uit coșmarul ăsta.

Giuliano iese din cameră şi rămân singură. Simt o durere apăsătoare îngrozitoare pe care nu o pot descrie. Pierderea copilului şi plecarea de lângă cei dragi mă omoară puțin câte puțin.

* Giuliano

- Toby?
- Da.
- Vreau să o duci pe Aimee în camera de tortură.
- Poftim?
- Poftim nimic. Fă ce-ți spun.
- Dar domnule, camera aceea este pentru dușmani. Este folosită pentru bărbați.
- Şi ea va fi prima femeie.
- Dar de ce?
- Pentru că este singura posibilitatea ca ea să uite tot ce s-a întâmplat zilele astea. Nu vreau să-mi reproșeze zilnic că i-am omorât copilul.
- Nu mi se pare o idee bună.
- Şocurile şi medicamentele pe care i le vom da o vor face să uite cine este. Îi voi construi o nouă viață lui Aimee.
- Dar...
- Fă ce-ți spun.
- Bine.

......................................................

Camera este invadată de trei bărbați şi sunt luată pe sus. Ajungem într-o cameră obscură şi sunt pusă pe un scaun. Sunt legată de mâini şi picioare astfel încât să nu mă pot mişca. În fața mea apare Toby şi observ pe fața sa o tristețe imensă.

- Unde sunt? De ce sunt legată? Ce vreți să-mi faceți?
- Dacă ar fi după mine nu v-aş face nimic. Eu doar respect ordinele domnului Giuliano.
- Ce vrea să-mi facă?
- Vedeți chestia aia de acolo?
- Ce este cu ea?
- Acea chestie vă va face să uitați ce s-a întâmplat zilele astea.
- Ce?
- Fiți puternică.
- Toby, tu eşti un tip bun. Uită-te la mine. Am doi copii. Nu pot să îi las singuri.
- Nu pot face nimic pentru dumneavoastră. Nu vreau să mor.
- Eu te voi ajuta.
- Nu puteți.
- Ba da.
- Vă promit că într-o zi veți fi cu familia dumneavoastră. Acum nu pot să vă ajut. Îmi pare rău.