Căsătorie aranjată

27. Valentin

Înainte să urc în mașină mă mai uit încă o dată în jurul meu. Îl zăresc pe Christian la una din ferestre cu paharul în mână. Era atât de palid şi avea o privire atât de întunecată. Mă durea să-l văd aşa. Totul a fost doar vina mea. Puteam să spun adevărul acum mult timp, dar nu am făcut-o. Acum plătesc pentru acest lucru. Îmi pun mâna pe burtă şi spun:

- M-am căsătorit fără să-l iubesc şi acum plec iubindu-l mai mult decât viața mea.

Urc în maşină şi închid uşa. Spun adio la locul ăsta şi la toate momentele petrecute aici.

.....

Lunile treceau şi eu tot nu am aflat nimic de Christian. De la incident nu ne-am văzut, nu ne-am vorbit şi nu am avut niciun contact cu el. Tatăl meu murise cu trei luni în urmă şi datoriile erau din ce în ce mai multe pentru familie. Partea frumoasă în tot acest timp a fost micuțul meu care se pregătește pentru a veni pe lume. În cel mult o săptămână îl voi avea în brațele mele. Eram foarte emoționată şi totodată stresată. Mătușa mea vine lângă mine şi se aşează jos.

- Cum te simți?
- Aşa cum arăt.
- Totul o să fie bine.
- Sper.
- Ai mai ştiut ceva de Christian?
- Nu. Nici nu l-a interesat sarcina. Este copilul lui. Nici nu a vrut să mă asculte.
- Reacția lui era una normală. Ți-am spus să-i spui de Luis încă din prima zi.
- Mi-a fost teamă.
- Şi acum nu îți este? A aflat şi uite că nu este aici. Copilul are nevoie de el.
- El a decis să mă lase. Dacă mă asculta nu ajungeam până aici.
- Mama ta vrea să vorbească cu tine.
- Chiar nu vreau încă o ceartă. Sunt sătulă să o aud cum îmi reproșează mereu că din cauza mea suntem unde ne aflăm acum.
- Ştii cum este ea. Caută mereu pe cineva pe care să dea vina.
- Şi de ce mereu mă găsește pe mine? Damian este cel care cauzează probleme.
- Sunt făcuți din aceiași picătură de apă. Nu te mai stresa. Eşti în ultima săptămână a sarcinii. Trebuie să stai cât mai liniştită.
- Da, ai dreptate.

* Christian

Au trecut cinci luni de când Aimee a plecat şi tot nu-mi găsesc rost vieții. Fără ea nu însemn nimic. Mă simt pustiu şi gol pe dinăuntru. Aş vrea să o am aici alături de mine şi să o iau în brațe. Aş vrea să o strâng la pieptul meu şi niciodată să nu-i dau drumul. Dar nu pot face asta. M-a înșelat sub proprii mei ochi. Nu o pot ierta.

Ajung la fermă după ce am fost plecat în tot acest timp. Intru în birou şi dau peste Willy.

- Christian, ce minune. Te-ai decis să te întorci?
- Dacă ar fi fost după mine nu m-aş fi întors niciodată. Este greu să stau aici şi să observ că Aimee nu este.
- Tu ai alungat-o.
- Ea a fost cea care m-a trădat.
- Femeia aia este însărcinată cu tine. Au trecut cinci luni, Christian. Nici nu ai vrut să o asculți.
- Şi de unde ştii tu că este copilul meu?
- Să fim serioși, Christian. Te laşi orbit de gelozie. Ştiu că în adâncul tău simți că acel copil este al tău.
- Nu este al meu.
- Şi dacă ar fi? Dacă se naște şi îi faci un test ADN. Dacă rezultatul este pozitiv, ce vei face?
- Nu poate să fie pozitiv pentru că nu este al meu.
- Cu tine nu pot discuta. Te-ai întors într-o stare mai rea decât cea cu care ai plecat. Ai aici documentele pe care trebuie să le semnezi. Mâine trebuie să te prezinți la firmă.
- Bine. Mulțumesc.

Willy pleacă şi rămân singur. Mă aşez pe scaun şi iau teancul mare de documente pentru a-l verifica. După ce le citesc şi termin de semnat, mă ridic şi îmi pun un pahar de vin roşu. Mă aşez la masă în salon şi Lucia vine lângă mine.

- Pot să mă servesc?
- Desigur.

După ce îşi pune şi ea un pahar mă întorc la ocupația pe care o aveam. Mă uitam în gol şi mă gândeam la Aimee. Mai iau o gură de vin şi deodată scap paharul din mână. O senzație ciudată mă cuprinde şi simt că ceva se întâmplă.

......................................................

Eram pregătită să ies cu mătușa mea la cumpărături, când mici dureri se fac prezente în burta mea. Mă sprijin de mobilier şi durerile sunt cât mai puternice.

- Aimee?
- Mă doare tare.
- Hai să mergem la spital. Cred că a venit momentul.

Ajungem la spital şi sunt pusă pe o targă. Durerea continuă şi nu mai puteam să rezist. Sunt pregătită pentru intervenție şi dusă în sala de nașteri.

- Trebuie să împingi Aimee.
- Nu pot. Nu mai am putere.
- Gândeşte-te la Christian, Aimee. Este fiul lui. Este fiul vostru.

O ascultam pe mătușa mea şi un sentiment straniu pune stăpânire pe mine. De când am aflat de existența copilului, toate au început să se schimbe între mine şi Christian, toate începând cu sentimentele mele. Cu o ultimă suflare împing cât de tare pot şi peste câteva secunde simt o ușurare enormă. Un plânset se aude şi ochii mei se umezesc în câteva clipe. Lacrimile se prelingeau pe obrajii mei. Eram fericită.

- Felicitări. Este un copil puternic şi sănătos.

Odată ce o văd pe asistentă venind spre mine, emoțiile încep să crească. Iau micuța creatură în brațe şi încep să zâmbesc când o văd. Era atât de frumos şi semăna atât de mult cu Christian.

- Bun venit pe lume dragul meu.

Îl sărut pe frunte şi îmi întorc privirea spre mătușa mea. Era atât de emoționată şi de fericită.

- Am cel mai frumos nepot din lumea asta.

Asistenta vine spre mine şi ia copilul. O amețeală mă cuprinde şi închid ochii.

* Christian

- Da, Willy.
- Pot să ştiu unde te afli? De ce nu eşti la spital?
- De ce aş fi acolo?
- Aimee tocmai a născut.