Căsătorie aranjată

22. Aflarea minciunii

Uşa se deschide şi îl văd pe Christian. Vine spre mine şi mă ia în brațe. Mă sărută şi asta îmi dovedește că a aflat.

- De ce mă privești aşa?
- Nu ştiu cum să te privesc altfel. Mă faci cel mai fericit bărbat.
- Am vrut să-ți spun...
- De cât timp ştii?
- O lună, poate şi mai mult. Bănuiam asta de la prima întârziere.
- Şi de ce să-ți fie teamă?
- Nu vreau să crezi că copilul este a lui Luis.
- Niciodată nu aş crede asta. Aimee. El este departe de noi. Nu e ca şi cum am stat în aceeași casă ca să cred asta.
- Îmi pare rău.
- Să nu mai vorbim despre tipul ăla. Voi vorbi cu doctorul. Vreau să mai stai câteva zile aici.
- Nu-mi plac spitalele.
- Vreau să fie totul bine. Vreau să ştiu că cel mic este în siguranță.
- Bine.

Vine mai aproape de mine şi mă ia în brațe. Îl strâng tare şi nu vreau să îi mai dau drumul.

...

* Luis

Mă trezesc de dimineață şi mă duc să văd dacă Aimee a ajuns. Trebuia să vorbim de mult, dar ea a amânat discuția. Intru în casa mare şi o găsesc pe Martha vorbind la telefon. Pe lângă ea mai era şi Santa, la fel şi Lucia. Închide telefonul şi o văd foarte bucuroasă pe Martha.

- Ce este cu zâmbetul acela mare?
- Stăpânii nu vin. Doamna Aimee este la spital.
- Şi de ce zâmbești?
- Stăpânii vor avea un copil. Doamna Aimee este însărcinată.

Aud asta şi simt cum cerul îmi cade în cap. Nu puteam să explic ce simt. Câteva lacrimi îşi fac prezența în ochii mei şi ies afară din casă. Un copil o leagă pentru totdeauna de Christian. A fost ultima picătură. Aimee nu se va mai întoarce niciodată la mine. Niciodată nu va pleca de aici.

......................................................

- Vrei să te las singură? Poate vrei să dormi.
- Nu vreau să mă laşi singură.
- Atunci nu plec.

Mă strânge mai tare în brațe şi mă afund în pieptul său.

- Toți au fost încântați de veste.
- Care toți?
- Martha, Santa, Gabriel. Ba chiar a plâns când a aflat. Este un bărbat tare sensibil.

Gândul îmi zboară la Luis şi mă gândesc cum se simte acum că ştie că nu mai are şanse cu mine. I-am spus să plece. Dacă o făcea, nu mai trebuia să sufere atât.

- Şi Lucia?
- Ce este cu ea?
- Ştii foarte bine că femeia aia te iubește. Îmi este frică să nu-i facă ceva bebelușului, să nu-mi facă mie ceva.
- Nu voi permite asta. Ba chiar o voi muta lângă celelalte servitoare.
- Ai face asta?
- Orice pentru tine. S-a schimbat de când am venit la fermă. Nu mai este aceiaşi persoană.
- Mulțumesc.
- Nu ai pentru ce să-mi mulțumești. Acum încearcă să dormi. E târziu.

Aprob din cap şi mă fac mai comodă. Închid ochii şi somnul mă cuprinde.

După două zile...

Ajungem la fermă şi Christian îmi deschide uşa. Cobor şi trag aer în piept. Aveam nevoie să fiu aici. Încep să mă obișnuiesc cu statul la fermă. Christian vine lângă mine şi îşi înfăşoară brațul după spatele meu. Intrăm în casă şi suntem aplaudați de mai multe persoane, printre ele fiind Santa şi Martha.

- Bun venit acasă, doamnă Aimee. Felicitările noastre pentru sarcină.
- Mulțumim, Martha.
- Drumul a fost lung. Vreți să vă servesc cu ceva?
- Tot ce vreau este să mă duc în cameră. Sunt obosită, deşi nu aş putea să refuz un pahar de limonadă şi nişte struguri.
- Imediat vi le aduc. Toți la treburile voastre.

Le spune celorlalți şi pleacă. Christian mă duce în cameră şi îmi spune că se va întoarce cât mai curând. Mă sărută ușor şi mă întind în pat. Peste câteva minute vine Santa cu ce am cerut şi îi mulțumesc.

- Ştiu că vrei să mă întrebi ceva. Ce este?
- De asta ați leșinat de atâtea ori?
- Presupun că da.
- Dumneavoastră ştiați de sarcină.
- Da, ştiam.
- Şi de ce nu ați vrut să afle stăpânul?
- Sunt nişte lucruri care nu pot fi discutate, Santa.
- Nu m-am născut ieri doamnă Aimee. Ştiu că aveți ceva cu Gabriel.

Îmi măresc ochii şi înghit în sec. Mă uit la Santa şi mă gândesc la ce urmează să îi spun.

- Am avut, Santa. Acea relație s-a terminat acum mult timp.
- Se pare că pentru el este încă valabilă.

Trag o gură de aer în piept şi încep să-i povestesc tot Santei. Era o femeie bună şi mereu mi-a dat dovadă că este loială.

...

- Acum întelegi de ce nu i-am spus? Îmi era teamă.
- Trebuie să plece cât mai curând de aici.
- Ştiu.
- O să vă ajut.
- Şi cum ai face asta?
- Lăsați în seama mea. Un lucru vreau să aud de la dumneavoastră.
- Spune.
- Îl iubiți pe stăpân?
- Nu am crezut că voi ajunge să iubesc pe cineva atât de mult.
- Atât am vrut să aud. De Gabriel mă ocup eu.

Santa pleacă şi încep să râd. Femeia asta are o vârstă, dar îi trec multe prin capul acela.

* Luis

Mă duc la bucătărie după Martha şi o găsesc vorbind cu Santa. Iau un măr din coş şi mă așez pe scaun.

- O să am nevoie de ajutorul tău.
- La ce?
- Doamna Aimee a cerut ca hainele stăpânului să fie mutate în camera ei.
- Ce bucurie.
- Trebuia să vină şi momentul ăsta. Totul e schimbat acum că sunt împreună.
- Şi eu am observat asta.
- Să ne gândim puțin. Peste câteva luni casa va fi plină de jucării, plânsete, zâmbete şi toate cele.

În capul meu se formau filme şi plec imediat din bucătărie. Ajung în salon şi o găsesc pe Aimee căutând ceva.

......................................................

Ies din cameră şi mă duc în salon. Acolo țin minte că am văzut ultima dată agenda. Aud uşa de la bucătărie şi când mă întorc fac contact cu ochii lui Luis. Înghit în sec şi îl văd venind spre mine.

- Şi când mă gândesc că acel copil putea fi al meu.