Căsătorie aranjată

76. Conversația

* Christian

- Cum adică a plecat?
- Şi-a luat o valiză şi a plecat. Toby a fost cel care a însoțit-o.
- Şi unde este el acum?
- Nu s-a întors încă.
- Dar de ce a plecat?
- Nu aş şti să-ți spun. Părea puțin afectată. Se observa pe chipul său că a plâns. Îți poți imagina. A trecut prin multe lucruri.
- Trebuie să vorbesc cu ea.
- Va trebui să aştepți. Nu ştiu când se întoarce.

După ce plec mă întâlnesc cu Toby la ieșirea din curte. Mă duc spre el şi îl apuc de guler.

- Unde este Aimee?
- Ce te-a apucat?
- Unde este?
- Nu ştiu.
- Tu ai dus-o de aici. Unde este?
- Nu îți pot spune.
- De ce?
- Pentru că i-am promis că nu o voi face. Am să mă țin de cuvânt. Aimee are nevoie de timp să asimileze lucrurile.
- Trebuie să vorbesc cu ea.
- Îmi poți da drumul?

După ce îi dau drumul mă îndepărtez puțin de el. Îşi aşează cămașa şi trage aer în piept.

- Aimee te iubește. De asta sunt sigur. Samantha va avea un copil al tău şi acest lucru nu este ușor pentru ea. Are nevoie de timp.
- Eu o iubesc.
- Ştiu asta.
- Atunci ce pot să fac eu?
- O să mă omoare.
- Cine?
- Aimee.
- De ce?
- Îți voi spune unde este, dar nu acum. Las-o câteva zile. Are nevoie să fie singură.
- Şi doctorul?
- A spus că nu are nevoie de el. Nimeni nu îi va putea îndepărta durerea şi amintirile.
- Îți mulțumesc.
- Nu ai de ce. Țin la Aimee ca la o soră. Îi vreau binele. Te voi căuta eu peste câteva zile.
- Bine.

Plec de acolo şi ajung acasă. Deschid uşa şi o găsesc pe Samantha cu o valiză în mână. Acum câteva zile s-a mutat cu mine şi acum văd că vrea să plece.

- Unde pleci?
- Credeam că nu vei veni aşa repede. Nu vroiam să mă vezi plecând.
- Unde te duci?
- Nu mai pot sta aici. Nu pot continua aşa.
- Parcă am vorbit despre asta.
- Îmi pare rău.
- Unde te duci?
- Nu ştiu. Cel mai probabil voi merge la un hotel.
- Nu vei fi în siguranță acolo.
- Nu am unde să mă duc. Martin a plecat. Nu mai am pe nimeni aici.
- Rămâi.
- Nu pot. Plec pentru că te iubesc. Nu pot să locuiesc aici ştiind că gândul tău mereu va fi la ea. Ştiu că o iubești. Este o persoană norocoasă.
- Sam...
- Nu spune nimic. Eu te voi aştepta.

După ce Sam pleacă gândul meu zboară la acel copil care creşte în pântecul ei. Nu ştiam că toată situația asta este atât de dificilă. O iubesc pe Aimee, am doi copii cu ea, dar o altă femeie îmi va dărui un alt copil. Nu pot să lipsesc din viața lui. Nu are nici o vină pentru greșelile mele.

După câteva zile...

Telefonul sună şi văd numele lui Toby. Îl iau în mână şi răspund.

- În sfârșit mă suni.
- Nu ți-am spus eu unde este.
- Bine.
- Este la fermă.
- La fermă? Cum de nu m-am gândit până acum? Îți mulțumesc.
- Pentru nimic.

Închid apelul şi îmi iau cheile de la maşină. Urc în ea şi pornesc spre fermă. Adevărul este că niciodată nu m-aş fi gândit că poate fi acolo. Important este că ştiu unde se află şi că putem vorbi.

Îmi ia câteva ore să ajung, dar într-un final am ajuns la destinație.

......................................................

Aştept pe terasă să mi se aducă limonada şi citesc una din cărțile pe care le-am început. Paharul îmi este pus pe masă şi observ că persoana care l-a adus nu este o femeie. Îmi ridic privirea şi dau peste acei doi ochi care mă înnebunesc. Înghit în sec şi îl privesc atentă.

- Cum m-ai găsit?
- Asta contează cel mai puțin. Important este că te-am găsit şi că putem vorbi. Pot să stau jos?
- Este casa ta.

După ce se aşează pe scaun pun semnul la carte şi o închid. Beau puțină limonadă şi mă pregătesc pentru ce urmează.

- Ştiu că nu este ușor pentru tine. Toate ți-au venit ca o lovitură mortală, dar sunt aici să te ajut să treci peste. Te iubesc.
- Tu nu întelegi, nu?
- Ce să înțeleg?
- Fix din iubire vreau să te îndepărtez de mine.
- Ce?
- Oricât de mult te-aş iubi, nu-i pot face asta lui Sam.
- Să-i faci ce?
- Să-i las copilul fără tată. Dacă eu mă întorc la tine o să am pe conștiință acel copil. Nu vreau să treacă prin ce au trecut Valentin şi Valentina. Nu vreau să crească fără tatăl său.
- Mereu voi fi alături de el. Nu îi va lipsi nimic.
- Nu este acelaşi lucru.
- Îmi ceri să renunț la tine? Chiar nu pot să cred că spui asta.
- Vreau să pleci din viața mea. Nu observi că obstacolele tot apar? Tu şi eu nu suntem destinați să fim împreună.
- Nici tu nu crezi ce spui.

Mă ridic de pe scaun şi iau cartea în mână. Nu pot să-i distrug viața acelui copil. Nu pot să-i iau tatăl.

- Doar o relație de prietenie poate să rămână între noi.

Termin de spus şi merg spre scări. Dau să cobor prima treaptă şi sunt prinsă de mână. Mă întorc şi nu am timp nici să reacționez. Buzele lui Christian erau unite cu ale mele şi urăsc când îmi face asta. Ştie cât de vulnerabilă sunt la săruturile sale.

Mă despart de el din cauza lipsei de aer şi îl privesc fulgerător.

- Nu trebuia să faci asta.
- Iartă-mă că fac ceea ce simt. Ştim foarte bine amândoi că nu putem fi doar prieteni. Ce te reține? Sunt sigur că mai este ceva înafară de copil. Ce este?
- Nu pot să te iert.
- Să mă ierți?
- Când am plecat nu ai fost în stare să cauți toate dovezile. Ai crezut că am plecat de bună voie. Te-ai băgat în patul Samanthei fără să te gândești la mine. Vrei mai multe motive?