Căsătorie aranjată

43. Noul asociat

Lunile trec şi copii mei cresc mai repede decât m-aş fi aşteptat. Micuțul Valentin a făcut primii pași şi deja mormăie niște cuvinte. Cea mică este atât de liniștită şi totodată foarte energică. Stau pe scaun şi îi privesc cum dorm. Sunt doi îngeraşi de pe care nu ai vrea să-ți muți privirea. Bona vine de mă înlocuiește şi plec spre bucătărie. Aud soneria şi mă duc la uşă.

- Abigail...
- Hei.
- Intră. Ce s-a întâmplat?
- Trebuie să vorbesc cu tine.
- Dacă ai venit la ora asta înseamnă că este foarte important. E aproape miezul nopții.
- Sunt în probleme mari.
- Cum ar fi?
- Sunt însărcinată.
- Asta ți se pare o problemă? Vei fi mamă. Felicitări.

O strâng în brațe, dar o simt foarte distantă. Nu cred că se bucură la fel de mult ca mine.

- Ce este? De ce nu eşti fericită?
- Pentru că nu ştiu dacă Dylan este tatăl.
- Poftim?
- Într-o seară ne-am certat foarte urât şi am plecat să uit. Am ajuns la un bar şi am început să beau. Acolo am întâlnit un bărbat. Şi el trecea prin ceva asemănător ca și mine. Ideea este că între noi s-a întâmplat ceva şi îmi este teamă ca acest copil să nu fie creația acelei seri.
- M-ai lăsat fără cuvinte.
- Spune-mi ce să fac.
- Ai trei variante. Prima îi spui adevărul. A doua nu spui nimic şi duci secretul până la final. A treia aştepți să se nască copilul şi faci testul ADN.
- Am pus-o rău de tot.
- Aşa este, dar nu mai poți schimba nimic. Trebuie să accepți adevărul. Dacă copilul este al lui Dylan, lucrurile vor fi la fel, dar dacă este fiul celuilalt tip multe se pot schimba.
- Nu ştiu cum o să rezolv asta.
- În primul rând trebuie să stai calmă. Ai fost la doctor?
- Încă nu.
- Trebuie să o faci. În primul rând pentru că afli în câte săptămâni eşti însărcinată şi în al doilea rând pentru că ştiind asta poți să deduci dacă tatăl este Dylan sau celălat.
- Tu crezi?
- Desigur. Mâine merg cu tine. Suni dimineață şi îți faci programare la ginecolog. Voi veni cu tine.
- Mulțumesc draga mea.
- Acum liniștește-te şi roagă-te ca tatăl să fie Dylan. Dacă nu este poți să începi să te gândești ce vei face şi ce îi vei spune.
- Vin să te iau mâine.
- Bine. Te voi aştepta.
- Noapte bună.
- Noapte bună.

O conduc până la ieșire şi închid uşa în urma sa. Când am văzut-o credeam că va fi ceva mai puțin complicat. Are mari probleme. Mereu am spus că este cu capul în nori, dar niciodată nu m-aş fi gândit că este atât de nătângă.

Intru în bucătărie şi aprind lumina. Îmi pun un pahar cu apă şi îl iau în cameră cu mine. Deschid uşa şi aprind becul. Totul era pustiu. Eram singură în cameră, aşa cum am fost în ultimii trei ani. Au trecut trei ani de când Christian nu mai este lângă mine. Îmi este aşa dor de el. Aş vrea să-l am aici lângă mine pentru câteva momente şi să îi spun cât de mult îl iubesc şi să îl strâng în brațe pentru ultima dată.

Mă aşez în pat şi pun paharul de apă pe noptieră. Aprind laptopul şi văd că am un mesaj de la Spencer. De când a plecat ea multe s-au schimbat. Nimic nu mai este la fel. Îi scriu înapoi şi pun laptopul pe măsuță. Mă pun în pat şi adorm imediat.

A doua zi...

Ajung la firmă şi intru în birou. Acolo sunt aşteptată de Willy şi de încă un bărbat pe care nu îl cunosc.

- Aimee, ce bine că ai ajuns. Vreau să ți-l prezint pe Giuliano. El este noul asociat al firmei.
- Îmi pare bine de cunoștință.
- Giuliano a fost bun prieten cu Christian.
- Deci ai avut ocazia să îl cunoşti.
- Aimee este fosta soție a lui Christian. Acum tot ce este aici îi aparține. Ea conduce acest imperiu. Deci dacă ai nevoie de ceva sau ai nelămuriri poți să te consulți şi cu mine dar şi cu ea.
- Bine.
- Bun venit în firma Walker.
- Mulțumesc.

Willy părăsește încăperea şi rămân doar eu cu Giuliano. La prima vedere mi se pare un tip de treabă. Acum dacă este aşa cum spun voi afla pe parcurs. Încep să-i arăt cum stau lucrurile şi cum se lucrează în această clădire. Îi prezint fiecare arie şi cum se lucrează în parte. După două ore pierdute degeaba ne întoarcem în birou şi îi povestesc cele rămase. Îi explic cum stau lucrurile privind finanțele şi observ că nu era deloc atent la ce îi spuneam.

- Eşti bine?
- Da, de ce întrebi?
- Îți explic cum stau lucrurile cu finanțele şi nu îmi acorzi atenție. Eşti concentrat pe poza de pe birou.
- E prima dată când îl văd pe Christian după atâția ani. Nu seamănă deloc cu cel pe care l-am văzut ultima dată.
- Poza este făcută de aproape patru ani. Eram însărcinată cu Valentin în această poză.
- Ați avut şi un copil împreună?
- Avem doi. Valentina s-a născut după ce Christian a murit. Nici nu a avut ocazia să afle că sunt însărcinată.
- Willy nu mi-a spus nimic de copii. Presupun că ți-a fost greu.
- Foarte, dar pentru ei doi am fost puternică şi am trecut peste.
- Înseamnă că eşti o femeie puternică.
- Întâmplările m-au făcut puternică. Înainte viața mea era controlată de mama mea, dar cu timpul toate s-au schimbat. Nici nu ştiu de ce îți spun toate astea. Nici nu ne cunoaștem.
- Eu nu am nimic împotrivă. Chiar mi-ar plăcea să ne cunoaștem.

Spune asta în timp ce îşi pune mâna peste a mea. La atingerea sa tresar şi îl privesc în ochi. Mă pierd în ei şi îmi i-a ceva timp până realizez că mâna să încă stă peste a mea. Atunci când revin cu picioarele pe pământ îmi retrag mâna şi mă fac că nimic nu s-a întâmplat.