Căsătorie aranjată

73. Actele

* Christian

- Eu vă las. Aveți de vorbit şi de stabilit dacă vă căsătoriți sau nu.

Fratele meu iese pe uşă şi rămân cu Sam. O privesc tăios şi o văd foarte sigură pe ce tocmai a spus.

- Îmi explici şi mie ce înseamnă asta? Când aveai să mă anunți că ne căsătorim?
- Când se pronunța divorțul.
- Ce divorț?
- Am căutat şi am aflat că poți divorța de Aimee chiar şi dacă ea nu este aici.
- Trebuia să mă anunți înainte. Aşa ceva nu se face fără voia mea.
- Era singura soluție pentru a rupe orice legătură cu ea.
- Eu nu vreau să rup legăturile cu ea. Nu vreau asta.

O văd incomodată de răspuns şi îmi vine să mă dau cu capul de pereți. Mă gândesc la sarcină şi regret de ce tocmai am spus.

- Încă o iubești.
- Nu e vorba despre asta. Dacă divorțez de ea o vor acuza de abandon.
- Şi nu este adevărat?
- Nu.
- Ce vrei să spui?
- Că nu voi divorța de ea deocamdată.
- Îți bați joc de mine?
- Bineînțeles că nu.
- Eu văd că o faci. Vei fi tatăl copilului meu. Trebuie să stai cu mine.
- Şi o voi face. Pentru asta nu este nevoie de o căsătorie.
- Ce va spune lumea?
- Lumea să-şi vadă de treaba ei.

A doua zi.....

Aud soneria şi mă duc să răspund. Primisem un plic şi semnez de primire. Închid uşa şi îl deschid. Citesc ce scrie şi nu-mi vine să cred. Planul lui Sam a funcționat. Sunt complet divorțat de Aimee. Îmi pun mâinile în cap şi mă gândesc dacă este corect sau nu ce a făcut Sam.

......................................................

Îmi termin salata de fructe şi dau mai tare volumul la televizor. Nu găsesc nimic interesant şi renunț. Îmi spăl farfuria şi mă şterg pe mâini. Copii sunt la şcoală şi practic sunt singură acasă. Mă întorc la bucătărie şi dau peste bonă. Am rămas surprinsă când am aflat că se ocupă de copii.

- Vă pot ajuta cu ceva?
- Cu câteva informații.
- Spuneți.
- Se presupune că sunt măritată cu un tip pe nume Christian.
- Aşa este.
- El de ce nu este aici?
- Nu vă pot spune.
- De ce nu?
- Pentru că nu trebuie să aflați de la noi. Singură trebuie să vă dați seama. Nu vreau să pațiți ceva din cauza mea. Nu mi-aş ierta-o niciodată.
- Doar un lucru vreau să ştiu. Îl iubeam?
- Enorm de mult.

Ies din bucătărie şi încep să caut prin casă poze. Doar aşa pot afla lucruri despre trecutul meu. Găsesc într-un sertar un album şi îl iau în mână. Intru în camera mea şi mă așez pe pat. Îl deschid şi încep să mă uit pe el. Erau multe poze cu copii mei încă de când erau nişte bebeluși. Ajung la o poză care îmi atrage atenția şi rămân concentrată pe ea. Tipul de acum câteva zile era cu mine în poză. Asta înseamnă că ne cunoaștem. Problema este că eu am pe mine o rochie de mireasă şi el un costum. Asta înseamnă că el este Christian. El este soțul meu. Ce nu are sens este că a spus că nu are nici un rol important în viața mea când m-a văzut.

O durere de cap îngrozitoare mă cuprinde şi încep să-mi amintesc. Eram cu el într-o cameră şi plângeam, iar el țipa la mine. Era plin de ură şi dezamăgire. Era distrus. Ce i-am făcut?

Durerea continuă şi întind mâna spre noptieră. Iau o pastilă şi o înghit fără apă. Peste câteva minute durerea se potolește şi mă simt mai liniştită.

Ies afară din cameră sprijinindu-mă de perete şi cobor scările. Trebuie să mă întâlnesc cu el.

- Eşti singurul care îmi poate da răspunsuri.

Rog şoferul să mă ducă la el şi în câteva minute ajungem. Casa sa era situată undeva lângă plajă şi peisajul era minunat. Îmi părea cunoscut tot din jur. Mă simțeam în largul meu, ca acasă.

Bat la uşă şi îmi este deschisă de către o femeie. Iau un loc în timp ce ea îl cheamă pe Christian şi aştept să vină.

* Toby

Ajung şi mă duc să o caut pe Aimee. Nu dau de ea şi încerc să aflu unde este. Bona copiilor îmi spune că s-a dus la Christian şi asta nu-mi miroase a bine. Aimee vrea să afle despre trecutul său fără să aștepte ca amintirile să reapară de unele singure. Asta îi poate cauza probleme mari.

......................................................

Mă ridic de jos şi privesc pozele din încăpere. Copii mei erau în ele şi în una eram şi eu. Toți patru eram foarte fericiți împreună. Păream a fi o familie fericită. Ce s-a schimbat oare? De ce el nu mă caută? Oare am făcut ceva ce l-a rănit? Sau eu am fost cea rănită? Atâtea întrebări fără răspuns. Doar el mi le poate da.

- Ce cauți aici?

Mă întorc şi fac contact cu ochii săi. Era atât de mirat de prezența mea şi încep să mă agit. Înghit în sec şi îl văd venind spre mine.

- Aimee...
- Tu eşti Christian.
- Cine ți-a spus?
- Asta contează cel mai puțin. Sunt aici şi vreau niște răspunsuri.
- Nu văd cum te-aş putea ajuta.
- Poate nu ai. Acum câteva zile ai spus că eşti un nimeni pentru mine. Mai devreme mi-am amintit de o ceartă pe care am avut-o. Şi acea ceartă m-a făcut să-mi pun întrebări. Întrebări la care am primit şi răspuns. Tu şi eu suntem căsătoriți. Nu eşti un nimeni. Se presupune că eşti soțul meu şi că ne iubim. Totuși după acea zi ai plecat şi nu te-ai mai întors. De ce?

Mă privește şi evită să-mi răspundă la întrebare. Uşa se aude şi o femeie cam de aceeaşi vârstă cu mine intră. Mă privește ciudat şi expresia feței i se schimbă. Observ că este însărcinată şi mă întreb cine este.

- Ce caută ea aici?