Căsătorie aranjată

14. Gelozia

Mă întorc înapoi în salon şi îl găsesc pe Christian stând pe canapea. Mă duc lângă el şi mă așez jos.

- Îmi pare rău. Te-am judecat greșit. Nu ești acel tip pe care mi l-am imaginat.
- Nu, nu trebuia. Dar te-am mințit şi eu.
- Cu?
- Este ceva ce nu ți-am spus. Sunt sigur că după asta îți va fi şi mai scârbă de mine.
- Ce este?
- Sunt un bastard, Aimee. Sunt fiul ilegitim a lui Martin Walker.

Îl privesc cu niște ochi mari, dar nu comentez.

- Nu spui nimic? Chiar atât de neimportant sunt pentru tine?
- Nu o să te judec. Poate dacă mi-ai fi spus asta înainte lucrurile ar fi stat altfel între noi şi te-aş fi privit cu alți ochi.
- Serios?
- Aş fi văzut în tine o persoană normală.
- Păi acum ştii şi crede-mă, dacă ştiam că ești interesată de alt bărbat, cu toată durerea din inima te-aş fi lăsat. M-aş fi dat la o parte şi împrumutul ar fi rămas doar un împrumut. Nu ți-aş mai fi complicat viața. Acum suntem căsătoriți şi nu pot da înapoi.
- Îți place relația pe care o avem? Nu ne înțelegem în nici o privință.
- Nu pot permite să te pierd. Înțelegi? Dacă îți dau drumul este ca şi cum eu nu exist.

.....

În sfârșit Manuela şi căpitanul Monte au plecat de la fermă. Puteam să rasuflu ușurată că Luis nu va fi prins. Ne strângem în salon cu toții şi ne așezăm pe canapea. Muzica lentă începe să cânte şi Christian mă invită la dans.

- Dansăm?
- Nu cred că este bine. Nu te-ai vindecat.
- Nu mai am nevoie de asta. Pot să-mi mişc mâna perfect. Te rog.
- Nu vrea să danseze. Eu sunt liberă.

Lucia îl trage de mână pe Christian, iar de nervi ies din salon şi iau una din maşini. Conduc până la acea cabană unde am fugit pentru prima dată şi găsesc lumina înăuntru. Mă uit mai bine şi îl văd pe Luis dansând cu o femeie. O sărută şi ceva în mine se schimbă. Plec într-un loc pustiu şi singur. Opresc mașina şi dau muzica la maxim. Trebuia să analizez bine situația. După două ore pornesc mașina şi plec spre fermă. Christian trebuie să fie nervos, dar cred că nici nu şi-a dat seama de lipsa mea. Se distra de minune cu Lucia. M-am saturat de acea tipă. Se vede de la kilometri distanță că îl place pe Christian. Dar spre ghinionul ei, el mă iubește pe mine şi niciodată nu se va uita la o femeie ca ea.

* Christian

- Cum este posibil ca nimeni să nu o fi văzut plecând?
- Eram toți aici Christian.
- La naiba. Dumneavoastră sigur nu ştiți nimic?
- Abia m-am trezit. Nu am idee de unde poate fi nepoata mea.
- Tu, Abigail?
- Nu.

Plec ca o tornadă din salon şi iau prima mașină liberă pe care o găsesc. Conduc ca nebunul până la cabană şi opresc mașina. Cobor jos şi intru înăuntru. Găsesc nişte lumânări aprinse şi o manta pe jos. Gândul meu zboară la Aimee şi Luis şi simt cum durerea îşi face prezența în interiorul meu. Ies afară şi încep să urlu. Ce-mi face femeia asta este incredibil. Mă termină psihic cu tot ce îmi face. Găsesc în portbagajul mașinii un bidon cu benzină şi îl iau în mână. Înconjur cabana cu benzină şi îi dau foc. Flăcările se înalță spre cer şi încetul cu încetul starea mea de nervozitate începe să cedeze. Când este aproape făcută cenușă urc înapoi în maşină şi plec spre fermă. Cobor cu o durere mare în suflet şi cu gândul că niciodată nu o voi mai vedea pe Aimee. Intru în salon şi îl găsesc pe Willy acolo.

- A plecat, Willy. Am pierdut-o.
- Despre cine vorbeşti?
- Despre Aimee.
- Aimee este aici.
- S-a întors?
- Chiar după ce ai plecat tu.

Plec spre camera ei. Femeia asta are să asculte multe de la mine. M-am săturat să-şi bată joc în halul ăsta de mine.

.....................................................

- Ce ai făcut nu a fost bine Aimee.
- Gata, am înțeles.
- Dacă l-ai fi văzut pe soțul tău, mai avea puțin şi ne lua la bătaie pe toți.
- Aşa ceva nu se face Aimee.
- Putem să închidem subiectul? Am înțeles. Am greșit. Acum chiar regret că am plecat.
- De ce spui asta?
- Eu mă înțeleg.

În secunda urmatoare uşa este izbită de perete şi tot ce văd este privirea întunecată a lui Christian. Era atât de nervos şi mă gândeam la o modalitate de a-l calma.

- Lăsați-mă singur cu soția mea.
- Christian...
- Am spus să plecați.

Le fac semn lui Abigail şi mătușii mele să iasă afară. Uşa se închide şi Christian se întoarce cu fața spre mine.

- Unde ai fost?
- Credeam că nici nu o să-ți dai seama că eu am plecat. Te distrai de minune cu Lucia.
- Tot nu mi-ai răspuns la întrebare.
- Am fost să iau o gură de aer.
- De ce minți? Ştiu foarte bine unde ai fost şi cu cine.
- A da? Şi unde am fost după părerea ta?
- Ai fost încă o dată la nenorocita aia de cabană care este lângă râu. Încearcă să negi.
- Nu o voi face.
- Pe cine aşteptai?
- Pe nimeni.
- Nu minții. Ştiu că acolo te duci ca să te întâlnești cu Luis, să bei vin şi să te tavăleşti cu el ca şi cum ai fi o prost...

În secunda următoare îmi lipesc palma dreaptă de obrazul lui stâng. Una este să nu-i corespund sentimentele şi alta este să mă facă curvă.

- Sper că tipul ăla nu te-a lăsat prea obosită.

Îşi deschide cămașa şi o aruncă pe jos. Vine spre mine şi mă lipește de pieptul său.

- Dă-mi drumul.
- De ce? Eşti soția mea.

Îmi dă maieul jos şi mă trânteşte pe pat. Se pune peste mine şi începe să-mi sărute gâtul. Trece la buzele mele şi oricât de mult încerc să mă opun, ajung să-i corespund.