Căsătorie aranjată

13. Minciuna

- Draga mea...
- Aimee...

Fug spre prietena mea şi o strâng tare în brațe. Mi-a fost foarte dor de ea şi număram zilele până ea va veni.

- Ce mai faci?
- Eu sunt bine, dar tu? De când te-ai măritat mai că nu am ştiut nimic de tine.
- Sunt bine. Nu mă pot plânge.
- Cum este cu Christian?
- Lucrurile merg binișor.
- Serios?
- Nu. Merg îngrozitor.

Îi iau valiza prietenei mele de mâner şi o trag după mine. O apuc pe ea de mână şi o duc în camera mea. Închid uşa şi mă așez pe pat. Se pune lângă mine şi îi spun:

- Am probleme Abigail.
- Ce s-a mai întâmplat? Să nu-mi spui că ești însărcinată.
- Nu. Nici să nu pomenești asta vreodată.
- Atunci?
- Luis este aici.
- Poftim?
- Nu ştiu cum m-a găsit, dar a venit aici. Vrea să plec cu el.
- Și ce mai aştepți?
- Nu ştiu. Nu o pot face. Am încercat să plec înainte de a apărea el de trei ori, dar nu am reușit. Îmi este frică de Christian. Dacă află că bărbatul pe care l-a angajat este chiar Luis, nu ştiu de ce va fi în stare. Nu ai idee cum se pune când este gelos.
- Asta înseamnă că te iubește.
- Știu că mă iubește.
- Iar tu, Aimee? Nu simți nimic pentru el?
- Ştii? Înainte îl priveam pe Christian cu alți ochi. Acum însă trebuie să recunosc că nu este acea persoană pe care eu mi-am imaginat-o.
- Aimee, este vreo şansă ca tu să te îndrăgostești de el?
- Ce? Asta e imposibil.
- Dar tocmai ai insinuat că nu îți este indiferent.
- Tot acel nemernic rămâne. El a fost cel care a cerut ca Luis să fie omorât. El este în spatele tuturor celor întâmplate lui Luis.
- Scuză-mă că îți spun, dar eu nu cred că Christian este tipul ăla de persoană. Nu am avut multă tangență cu el, dar nu-l cred în stare de aşa ceva.
- Eu da.
- Tot ce îți spun este să judeci după fapte şi dovezi. Nu te lua după vorbele altora.
- Să schimbăm subiectul. Cum îți merge cu Dylan?
- Nu întreba.
- De ce nu?
- L-am observat distant în ultima perioadă. Îmi este teamă.
- Teamă? Ți-a făcut ceva?
- Am impresia că este gay.
- Dylan? Nu, nu cred.
- Nu m-a atins deloc de când ne-am căsătorit. Abia mă sărută. Ce altceva poate fi?
- Nu am idee.
- Bărbații ăștia, nu-i înțeleg deloc.
- Nici eu.

...

Stau cu mătușa mea, Abigail şi Christian în salon. Soneria se aude şi Martha se duce să o deschidă. Căpitanul Monte intră pe uşă şi înghit în sec când îl văd. Dacă îl vede pe Luis este ca şi mort. Adică şi eu sunt moartă.

- Căpitane este o plăcere să vă avem aici.
- Plăcerea este de partea mea. Eram nerăbdător să revăd această fermă. A trecut ceva timp.
- Păi puteți să o şi cutreerați. Aş putea să fiu ghidul dumneavoastră.
- Amabil ca întotdeauna.
- Bună ziua.
- Aimee, ce plăcere să te revăd.
- Plăcerea este de partea mea. Nu mă așteptam să vă văd pe aici.
- Christian a fost cel care m-a invitat.
- Bună ziua.
- Bună ziua...

Spun eu pe un ton scăzut când văd intrând pe uşă persoana pe care aş fi vrut să o omor acum ceva timp în urmă.

- Willy, ce bine că ai ajuns. Aşa suntem toți. Bună, Manuela.
- Bună ziua.
- Dar intrați. Simțiți-vă ca acasă.
- Mulțumim, Christian.

Spune căpitanul şi îl trag de mână pe Christian. Ajungem în birou şi închid uşa.

- Îmi spui şi mie ce caută ei aici?
- Ți-am spus foarte clar că îți voi demonstra că sunt nevinovat.
- M-ai mințit.
- Tu o faci în fiecare zi. Nu te întrec.
- Măcar puteai să anunți.
- De ce aș fi făcut-o? Nu ai fi fost de acord.
- Cât vor sta?
- Până mâine la prânz.
- Super.

...

După ce terminasem de luat prânzul, Christian a făcut tot posibilul ca eu să vorbesc şi cu căpitanul, dar şi cu acea femeie. Tot ce a spus Christian era adevărat. Nu el a angajat tipii ăia pe urmele lui Luis şi nu el a angajat-o pe Manuela. Totul a fost opera mamei şi a lui Damian. În tot timpul ăsta am crezut că Christian este o jigodie şi l-am judecat greșit.

...

Ies afară pentru a lua o gură de aer şi dintr-o dată aud un zgomot. Mă întorc şi fac contact cu ochii lui Luis.

- Ce m-ai speriat. Nu mai veni aşa pe furiş.
- Ce caută căpitanul aici?
- Christian l-a adus.
- Ce?
- De ce m-ai mințit?
- La ce te referi?
- Tu ştiai foarte bine că Damian şi mama au fost în spatele celor întâmplate ție. De ce m-ai făcut să cred că Christian este cel vinovat?
- Ce vroiai? Să îți arăt că este un tip curat şi fără pete? Aşa este. Christian este un om bun.
- De ce m-ai mințit?
- Din gelozie.
- Tu esti gelos?
- Da, sunt gelos. Tu crezi că pentru mine este ușor să stau în casa aia singur în timp ce tu stai acolo aproape de el toată ziua? Înnebunesc numai când mă gândesc că te poate atinge sau săruta. Înnebunesc numai când mă gândesc că poate într-o bună zi îl vei privi cu alți ochi. Mor când mă gândesc că te-ai putea îndrăgosti de el.
- Ştii că asta nu s-ar putea întâmpla. Eu te iubesc pe tine.
- Atunci hai să fugim. Să plecăm odată din locul ăsta. Vreau să te simt aproape, vreau să fii a mea, vreau să te sărut.
- Cineva ne poate vedea.
- Chiar folosești asta ca scuză?
- Când vrei să plecăm?
- În seara asta.
- Nu pot. Sunt prea mulți aici.
- Mâine atunci.
- Bine.
- De data asta vom reuși. Ai să vezi. Vom pleca de aici şi vom uita de toți şi de toate.