Căsătorie aranjată

67. Diana

- Nu îți ascundem nimic.
- Sper să fie adevărat. Niciodată nu te voi ierta dacă mă minți.

Îl privesc pe Toby pentru câteva secunde şi îmi întorc privirea spre clădirile din fața mea. Totul este străin pentru mine, de parcă nici nu l-aş cunoaşte. Este normal să se întâmple asta? Încă o întrebare la care nu am răspuns.

......................................................

* Eduard

- Ai filmarea?
- Aici este.
- Să vedem ce s-a întâmplat cu adevărat.

Pun cd-ul la laptop şi apăs pe filmare. Mașina lui Aimee nu era încă acolo. Dau cu câteva minute înainte şi observ cum maşina sa intră în parcare. Din ea iese un bărbat la costum şi cu ochelari de soare în ochi. Se uite în toate părțile să nu fie văzut şi pleacă de acolo.

- Cea care a dus maşina acolo nu a fost Aimee.
- Asta ce trebuie să însemne?
- A obligat-o să plece. A amenințat-o.
- Care este următorul pas?
- Nu ştiu. E bine că am aflat adevărul pentru moment.
- Te las.
- Mersi pentru tot.
- Pentru nimic.

- Ştiam că nu ai plecat de bună voie. Era imposibil. Niciodată nu ți-ai fi lăsat copii. Dar de ce nu ai încercat să comunici cu ei? Ceva se întâmplă şi voi afla ce este.

......................................................

* Christian

Ajung la Samantha şi bat la uşă. Aceasta este deschisă şi intru. O privesc pe Sam şi este imposibil să nu observ frumusețea ei. Este mult prea frumoasă. Ar înnebuni orice bărbat şi cred că eu voi fi primul care cade în capcana frumuseții sale.

- De ce m-ai chemat?
- Am să-ți dau o veste.
- Ce este?
- Ne va schimba viața amândurora.
- Spune-mi ce este. Deja mă ții în suspans.
- Când am pierdut sarcina eram foarte tristă. Mă simțeam lipsită de puteri şi fără speranțe.
- Ştiu asta.
- A durut până ai apărut tu. Ai fost cel care m-a ajutat să trec peste şi să încep din nou de la zero.
- Ce este cu discursul ăsta?
- Să fiu mama a fost şi este visul meu. Tu ți-ai dorit mereu un copil pe care să-l creşti şi să-l vezi crescând.
- Ce se întâmplă?
- Se întâmplă că sunt însărcinată. Vom fi părinți.

O privesc pe Sam şi sunt complet şocat. Am crezut că tot timpul ne-am protejat. Un copil nu era pe lista mea în momentul de față.

- Nu ești fericit?
- Bineînțeles că sunt. Nu mă așteptam la o astfel de veste. Am crezut că ne-am protejat de fiecare dată.
- Şi eu am crezut asta. Dar mi-am adus aminte de seara în care am sărbătorit. Ne-a luat valul şi nu am făcut-o.
- Ai dreptate.
- Nu te bucuri?
- Ba da. Un copil este o binecuvântare şi împreună o să-l așteptăm.

O iau pe Sam în brațe şi încerc să-mi dau seama cum am ajuns chiar aici. Vroiam o relație, dar nu un copil. Cel puțin nu acum.

......................................................

Ajungem acasă şi dăm de Giuliano în sufragerie.

- Cum a fost?
- Tu de ce nu ai venit?
- Sunt ocupat. Am mult de muncă.
- Se presupune că suntem fericiți. Ar trebui să mergem împreună nu să-l trimiți pe Toby după mine. Îmi place să stau cu el, dar tu eşti soțul meu. Tu trebuie să stai cu mine.
- Mă voi revanșa.
- Nu este nevoie.

Termin de spus şi pornesc spre camera mea. Intru şi mă întind în pat. Iau laptopul de pe noptieră şi îl deschid. Văd o reclamă şi apăs pe ea. În fața îmi apare un mic filmuleț cu motociclete. Se pare că este vorba despre un spectacol care va avea loc mâine undeva în apropierea mea. Cu siguranță merg la el. Nu aş rata un aşa spectacol niciodată.

A doua zi.....

- Unde te duci?
- Se ține un concurs de motoare undeva în apropiere.
- Ție nu îți plac motoarele.
- Nu țin minte. Nici nu ştiu ce îmi place cu adevărat, dar vreau să merg.
- Vrei să te însoțesc?
- Mă descurc. Văd că eşti ocupat. Nu te mai rețin. Să nu mă aştepți. Nu ştiu la ce oră mă întorc.
- Încă nu cunoști orașul.
- Mă descurc. În caz contrar o să îl sun pe Toby.
- Bine.

Ies din casă şi încep să merg spre locul unde urmează să se țină concursul. În zece minute ajung şi rămân uimită când văd motoarele aliniate. Erau atât de frumoase. Sunt surprinsă de persoanele care stau pe ele. Femeile așteptau să se dea startul.

- Super.

Spun şi se aude trompeta. Motoarele încep să se îndepărteze cu mare viteză şi rămân cu privirea pe ele. Pe ultima sută de metri unul din motoare se ridică pe o roată şi trece primul linia de sosire. Motorul se oprește undeva lângă mine şi tipa îşi scoate casca de pe cap. O privesc şi o durere de cap îngrozitoare mă cuprinde. Privirea mea face contact cu a ei şi mă privește ciudat.

- Aimee?

Mă uit în jurul meu şi observ că sunt singura de pe aici. De ce se uită la mine în halul ăla? Mă sperie la cum mă privește. Parcă ar fi văzut o fantomă. Vine spre mine şi mă privește mult mai atent.

- Aimee?
- Cred că ați greșit persoana.
- Ştiu sigur cine eşti. Ce cauți aici? De ce ai plecat? Te-am căutat peste tot.
- Mă scuzi dar nu te cunosc.
- Cum să nu mă cunoști? Sunt Spencer. Sunt prietena ta.
- Nu îmi aduc aminte de tine. Cred că mă confunzi.
- Eşti Aimee.
- Nu sunt Aimee. Sunt Diana.
- Diana? Cum să fi Diana dacă tu eşti Aimee?
- Cred că mă confunzi cu altcineva. Mai bine plec.
- Nu pleca. De ce minți?
- Eu nu mint.
- Atunci recunoaște că eşti Aimee.
- Nu recunosc ceva ce nu sunt.
- Diana?

Mă uit în spatele meu şi îl văd pe Toby. Vine lângă mine şi rămâne concentrat pe femeia de lângă mine.

- Ce bine că ai ajuns.
- Ce se întâmplă?
- Explică-mi tu. Femeia asta spune că mă numesc Aimee.