Căsătorie aranjată

4. Ziua cea mare

- Cum ai putut să faci aşa ceva?
- Aşa simplu. Iubitul tău are bani şi am avut nevoie de cineva să mă scoată de acolo.
- Dacă ar afla tata ce faci ar fi foarte dezamăgit de tine.
- Nu mă interesează opinia lui.
- Cum poți spune asta?
- Aşa simplu. Nu sunt fiul pe care şi l-a dorit. Nu mă pot schimba. Ăsta sunt eu.
- Dar de ce lui? De ce să-i ceri bani lui Christian?
- Pentru că este singurul care m-ar fi ajutat. Are destui bani. Nu le va duce lipsa. Mai bine gândeşte-te în a te căsători cu el. Nu este o partidă rea aşa cum a fost Luis.
- Nu-i pomeni numele.
- Te-a înșelat şi a plecat.
- Cum adică a plecat?
- A evadat şi a plecat. Uită-l pentru numele lui Dumnezeu.

Fratele meu pleacă şi din nou rămân singură. Mama îşi face apariția şi ştiam că nu e de bine.

- Vine şi în seara asta Christian la cină?
- Tu l-ai invitat. Cred că ştii răspunsul.
- Ascultă la mine, Aimee. Christian este interesat de tine şi nu m-ar mira să te ceară în căsătorie. Poate îl refuzi că nu ştiu ce-ți voi face.
- Nu mă poți obliga să mă mărit cu cineva pentru care nu simt nimic.
- Pui pariu? Ți-am deschis ochii. Ți-am arătat ce persoană este Luis. Nu îți este de-ajuns?
- Îl iubesc mama. Îl iubesc pe Luis. Ăsta e adevărul.

În a doua secundă o durere puternică mă cuprinde. Mama tocmai mi-a trimis o palmă peste obraz.

- Să nu mai aud aşa ceva. Te vei căsători cu Christian şi gata. Subiect încheiat.

Rămân singură în sufragerie şi mă aşez pe canapea. Îmi mângâi obrazul şi încep din nou să plâng.

- Nu mă poate obliga.

După două zile...

- De ce i s-a facut rău? Cum a putut să pățească aşa ceva?

Mă uit la fratele meu şi văd pe chipul său că se simte vinovat.

- Damian...
- Ce?
- Ce i-ai spus tatei?
- Nimic.
- Spune-mi adevărul.
- Doar i-am reproșat nişte lucruri. Nu e vina mea că este prea slab şi nu poate să reziste.
- Eşti un nemernic.
- Mai bine taci.
- Nu-i vorbi aşa lui Aimee.
- Cumnate...
- Cumnate pe naiba. Să nu te văd aici. Pleacă.
- Nu voi pleca.
- Pui pariu?
- Ho...gata, plec.

Fratele meu pleacă şi Christian vine lângă mine.

- Totul va fi bine micuțo.
- Nici nu-i pasă de tata.
- Gata, nu mai plânge. Nu îmi place să te văd aşa.
- Mulțumesc.
- Pentru?
- Că ai fost mereu aici. Ne-ai ajutat când am avut nevoie şi nu erai obligat. Câteodată îmi este şi rușine că fac parte din familia asta.
- Nu spune asta.
- Mama şi Damian sunt din aceiaşi picătură de apă.
- Ei, uită-te la mine.

Îmi şterge lacrimile şi îmi întoarce fața spre a sa.

- Nu mă interesează din ce familie vii. Oricum te voi iubi la fel de mult. Poate fi mama ta o servitoare şi fratele tău la închisoare. Nu asta mă interesează.

Doctorul vine şi ne întrerupe.

- Cum se simte tatăl meu?
- Sunt uimit cum de a reușit să treacă şi peste această criză. Se vede că tatăl dumneavoastră vrea să trăiască.
- Pot să-l văd?
- Desigur, veniți după mine.

.....

- Ce frumoasă este seara.
- Da, este frumoasă.

Mă opresc din mers şi mă pun în fața lui. El m-a ajutat şi mi-a dovedit că mă iubește. Cu toată durerea pe suflet ştiind că încă îl iubesc pe Luis, îi spun:

- Am un răspuns la întrebarea ta.
- Serios?
- Da.
- Care este?
- Poți pune din nou întrebarea?
- Desigur.

Se dă putin mai în spate şi se pune în genunchi. Scoate cutia din sacou şi sunt mirată cum de o are la el. Doar nu ştia că am răspunsul.

- Aimee, vrei să te măriți cu mine?
- Da.

Un zâmbet larg îi apare pe fața şi imediat se ridică. Îmi pune inelul pe deget şi mă surprinde cu un sărut. Fără motiv mă despart de el şi fug spre casă.

După câteva zile...

Treceam pe lângă birou când o aud pe mama vorbind la telefon. Aud numele lui Christian şi mă apropii mai mult de uşă.

- Mulțumesc pentru cec, Christian.
- ...
- Nu-ți fă griji. Aimee nu ştie de înțelegerea noastră.
- ...
- Nu îi voi spune că ne plătești datoriile în schimbul venirii tale aici.

Închide telefonul şi intru peste ea. Era atât de mirată de apariția mea încât o văd deja panicată.

- Ai auzit ceva din...
- Am auzit totul. Cum ai putut? M-ai vândut mamă.
- Nu a fost vina mea. Christian este cel vinovat. El mi-a oferit bani în schimbul prezenței sale în această casă.
- Şi tu ai acceptat. Ce fel de mamă face asta? Aaa, da, ştiu, o mama care iubește banii mai mult decât copii.
- Nu spune asta.
- Am crezut în el. Este la fel ca ceilalți. Acum să creadă el că mă voi mai mărita cu el.
- Nu poți amâna nunta.
- Nu mă voi căsători cu un tip ca el.
- Gândeşte-te la tatăl tău mai întâi. Ar fi încă o supărare pentru el şi ştii ce a spus medicul. În plus ne-a plătit datoriile. Nu putem să-i dăm banii înapoi.
- Poți să mă laşi singură?
- Gândeşte bine ce ai să faci. Sănătatea tatălui tău este la mijloc şi numele familiei noastre.

Mama mă lasă singură şi încerc să analizez situația. Nu știu ce trebuia să fac. Decizia ar fi uşoară dacă nu ar fi tata la mijlocul ei.

După o lună...

- Zâmbeşte Aimee. Te căsătoreşti doar.
- Măcar de-aş face-o de bună voie. Mi-e silă de Christian. M-a cumpărat mamă.
- Acum nu mai poți da înapoi.
- Aş putea.
- Dar nu o vei face. Ți-am spus deja motivele. Gata, să mergem.

Mă ridic de pe scaun şi dau să ies pe uşă. Tata apare şi se pune în calea noastră.

- Vreau să vorbesc câteva cuvinte cu fata mea.
- Desigur.