Vei fi doar a mea

2. Cel mai frumos zâmbet de la Drept.

           Alarma deja prea  enervantă sună încontinuu. Apuc telefonul și o opresc, dar deja mi-a stricat dispoziția. Mă ridic cu greu și oftez tot drumul până la baie. De ce trebuie să am și astăzi facultate? Și la cum a fost ieri, probabil iar voi rămâne singură în clasă așteptând în zadar să apară cineva.

          Ies din baie și mă îmbrac cu ce prind la mână mai rapid. O pereche de pantaloni negri și o bluză albă acompaniate de niște ghete negre. Îmi iau jacheta de piele peste tricou, e destul de frig afară astăzi, apoi îmi aranjez puțin părul și ies din casă. 

          Opresc la același loc de întâlnire, cu toate că, nu aș vrea să le mai duc nicăieri pentru ce mi-au făcut ieri.

          Aștept și le văd imediat cum apar, dar reproșul se află în locul fețelor lor. Cea blondă, Oana, stă și mă privește apoi scoate un chicot înfundat și se oprește în dreptul meu.

           — Ce este așa amuzant? întreb dezinteresată.

          — Hai nu mai fi botoasă, prințesă, spune aceeași voce enervantă apoi mă cuprinde cu brațul de gât şi mă trage mai aproape de el.

          În timp ce tot acest spectacol se întâmpla chicotele celorlalți acaparau tot sunetul din jur. Privesc nervoasă spre el apoi mă trag de lângă el urmând să-i arunc o înjurătură pe care o spun mai mult pentru mine. Dar a auzit-o, sunt sigură. Rânjetul lui crescând cu fiecare privire a mea sau cuvânt.

              N-am să înțeleg cum pot acei ochi albaștri luminoși să ascundă sub ei asemenea dobitoc. Nu pot concepe ideea asta, dar mi s-a dovedit imposibilul. Poate o fi de la părul său şaten care-l întunecă sau, cel mai probabil, de la admirația tuturor pițipoancelor a adoptat acest comportament. De ce încă mă gândesc la el? N-are sens. 

            Urc la volan și nu spun nimic, încerc să-mi păstrez calmul când văd că se așează în dreptul meu. Omul acesta chiar nu renunță. Apăs accelerația sperând să ajung mai repede, dar minutele parcă se scurg mult mai greu.

             Ignor comentariile idioate ale celor de pe bancheta din spate, iar când am ajuns, cobor prima din mașină. Aștept să iasă toată lumea, iar de data aceasta voi sta lângă ei pentru a nu mai sta singură într-o sală imensă de curs.

              — Eu înțeleg că nu-l suporți pe el, dar noi ce vină avem? Puteam să facem accident sau cine știe, se aude vocea lui Laurențiu, cel mai bun prieten al lui Adrian. 

               Îi arunc o privire tăioasă și își înghite toate celelalte fraze ce aveau să iasă pe gură. Rânjetul lui Adrian crește când vede că l-am redus la tăcere pe prietenul său, dar chiar nu-mi pasă. Urăsc situația asta, urăsc noul grup format. Nu pot sta lângă Oana și Cătălina din cauza mitocanului acela.

               — Asta e tot ce-mi doresc de la o fată: Să poată să te reducă la tăcere doar cu privirea, spune apoi râsetul lui colorează atmosfera pentru o scurtă perioadă de timp. Îmi face cu ochiul, iar eu dau ochii peste cap.

                 Toți ceilalți se evaporă imediat, lăsându-mă cu el. Încerc și eu să plec, dar sunt oprită de Adrian.

                 — Stai puțin, vreau să vorbesc cu tine, spune făcându-mă să iau o gură bună de aer. Îmi repet în minte că-l voi asculta fără să fac o scenă urâtă și tac așteptând să aud ce are de spus. De ce te comporți așa cu mine? 

                  — Pentru că eu nu sunt ca toate celelalte fete care te venerează. Trebuie să te obișnuiești cu altfel de comportamente, micule prinț, spun așteptând să aud răspunsul lui, dar primesc un râset colorat din partea lui.