Emma Tudor a fost învățată de mică ce este ambiția şi să nu renunțe niciodată la visul ei, oricât de greu va fi de împlinit. Iar, când încăpățânarea şi orgoliul ei se îmbină, nimeni nu o mai poate opri. A fost rănită, dar s-a ridicat şi a luptat în...
Privesc pe geam vremea oribilă de afară și mă bucur din tot sufletul că este weekend și nu trebuie să ies afară pe vremea asta până când îmi sună telefonul. Îi văd numele Oanei și răspund, cu siguranță mă va invita undeva.
— Emma, trebuie să vii la barul de lângă facultate, zice, iar eu oftez.
— De ce? întreb cu calm.
— O fostă de-a lui Adrian a venit și se ia de el, cred că ai iubi imaginea asta, nici nu apucă să termine tot că eu deja m-am îmbrăcat cu ceva în grabă.
Îmi pun paltonul și după ce-i spun că vin imediat închid telefonul. Apuc cheile de la mașină și merg la mașină. Pornesc la drum și un drum pe care trebuia să-l fac în minimum patruzeci de minute, îl fac în douăzeci. Cobor rapid și privesc stupefiată scena în care un bărbat se duce spre Adrian. Fără să realizez mă pun în fața lui Adrian, iar bărbatul se oprește fiind luat prin surprindere. Se îndepărtează, iar fata despre care vorbea Oana se apropie să mă vadă mai bine. Îmi îndrept postura în timp ce toți ceilalți au rămas fără cuvinte.
— Tu cine mai ești? întreabă fata, iar eu îi zâmbesc cu dispreț.
— Nu e problema ta cine sunt. În schimb, iubitul tău ar trebui să se gândească serios la ce era să facă. Să atace un om care nu l-a provocat în niciun fel și n-a ripostat. Știi câți ani de închisoare puteai primi dacă nu te opream eu? îl întreb, iar el își lasă privirea în pământ făcând-o de râs pe iubita lui.
Adrian alege să mă privească admirativ și să nu intervină, iar fata își ia iubitul și ies din bar. Îmi îndrept privirea spre Adrian care mă privește la fel de surprins ca și ceilalți. Dar este normal ce am făcut, oricine și-ar fi ajutat prietenul.
— Mulțumesc deși nu trebuia, zice în așa fel să aud doar eu.
— Este OK, cât timp suntem cu toți bine, hai să bem ceva, zic ducându-mă la bar și cerând băuturi pentru întreg grupul.
Patronul văzând că sunt clienți pornește muzica, barul devenind un club. Îi privesc pe toți cum se distrează, apoi o văd pe Oana care vine spre mine.
— Nu mă așteptam la reacția aia, îmi spune la ureche.
— Nici eu, îi zic și eu tot la ureche, iar un zâmbet îi apare de nicăieri pe chip.
Prefer să nu aflu cauza care i-a adus zâmbetul pe buze și aleg să merg să dansez alături de ceilalți. Îl observ pe Adrian dansând cu o altă fată și aleg să mă duc în colțul opus al ringului, dar fără să vreau mă lovesc de cineva. Mă întorc să-i cer scuze, dar băiatul nu părea deloc deranjat.
— Scuză-mă, zic, iar el zâmbește întorcându-se cu totul la mine.
— Nu-i nimic, frumoaso, zice înconjurându-mi talia cu mâna și trăgându-mă mai aproape de el. Acum îi pot simți mirosul de alcool.
— M-ai înțeles greșit, eu nu..., vreau să zic, dar el se apleacă să mă sărute. Nu apucă să se apropie prea mult că este înlăturat de lângă mine de către Adrian. Nu l-am mai văzut niciodată atât de nervos.
— Adrian! Hei! E beat, lasă-l! strig trăgându-l de braț și după ce-i spune ceva ce nu pot descifra îi dă drumul întorcându-se spre mine.
— Cu plăcere, zice apoi îmi înlătura mâna de pe brațul lui. Rămân împietrită câteva secunde, dar apoi merg la bar să cer încă un pahar de vin.
Nu pot înțelege de unde a apărut, credeam că este ocupat cu fata aceea, dar se pare că nu. M-a ajutat cum l-am ajutat și eu, prietenește sau cel puțin așa mă mint singură. Realizez mai târziu că Adrian a dispărut complet din bar, urmează să mă uit după fata cu care vorbea și o văd încă aici, deci n-a plecat cu ea. Ies din bar ca să-l sun când aud niște sunete puternice, privesc în dreapta mea și observ lupta care se dădea între cei doi. După observ că Adrian e cel care învinge. Ce prostii spun! Trebuie să-l opresc. Fug spre ei și-l opresc când să dea lovitura finală, se întoarce spre mine furios, apoi pleacă de lângă mine scuturându-și geaca de piele și scoțând o țigară din pachet. Privesc spre băiatul acela care, cu siguranță, nu-i va plăcea ce vede în oglindă în dimineața aceasta. Îl las acolo și merg spre Adrian care trece la a doua țigară.
— Bun, acum te oprești, zic scoțându-i țigara din gură înainte s-o aprindă. O bag înapoi în pachet apoi îl închid sub privirile atente ale lui Adrian.
— Ce-ți pasă ție ce fac eu până la urmă? zice nervos, iar când vreau să-i răspund realizez că n-am ce să-i zic.
— Ție ce-ți pasă ce fac eu până la urmă? îi răspund la întrebare cu altă întrebare, felicitări Emma.
— Uite că-mi pasă! se răstește lăsându-mă fără cuvinte câteva secunde.
— Atunci uite că și mie îmi pasă! îi răspund pe același ton apoi realizez greutatea cuvintelor pe care le-am spus. Ar trebui să-mi pun un plasture pe gură.
Tace zâmbind satisfăcut de cuvintele pe care le-a scos de la mine. Nu-mi place deloc satisfacția pe care i-am oferit-o, dar asta se întâmplă când vorbești fără să gândești. Îmi îndrept privirea în altă parte fiind nervoasă pe mine. Ușa se deschide, iar Oana ne surprinde pe amândoi apoi vine în dreptul nostru.
— Ce faceți aici? zice, dar amândoi înțelegem ce vrea să spună. Adrian rânjește când observă că-mi dau ochii peste cap.
— Tocmai plecam, îi zic când mâna lui Adrian mă oprește, asta alimentând starea Oanei.
— Mai stai, zice, dar eu îmi trag mâna.
— Nu, mersi, zic urmând să plec.
Intru în mașină și nu mă opresc până nu ajung acasă. Nu pot să cred că am zis asta, acum sigur va crede altceva despre relația dintre noi! Am alimentat un foc pe care voiam să-l sting. Îmi rezem capul de volan oftând zgomotos. Nu pot să cred că am fost atât de idioată.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Cam atât a fost şi acest capitol! Sper că v-a plăcut!
