18. Tu ești prietena mea, Emma.

1.6K 133 3
                                    

          O observ imediat, și costumată aș recunoaște-o dintr-o mie. Ne unim privirile pentru o secundă, dar ea își schimbă privirea rapid în altă parte, fiind încă stânjenită de ce s-a întâmplat de dimineață. Dau pe gât conținutul paharului și mă încrunt puțin, ar trebui să fiu deja obișnuit cu gustul, dar se pare că nu. Mai îmi pun un pahar când lângă mine apare Oana, puțin mai ciufulită de când o văzusem ultima oară. Mă amuz de situație, enervând-o

          — Asta ai de gând? Să bei pe tot parcursul petrecerii? Câți ani ai? Patruzeci? pune o serie de întrebări, pierzându-mă la a doua.

          — De ce nu? Până la urmă n-am chef să mă distrez, s-a asigurat cineva că-mi strică tot cheful, spun apoi dau pe gât băutura din pahar.

          — Nu, nu merge așa, spune, luându-mi sticla din mână când voiam să-mi pun al treilea pahar și mă trage de braț până pe ringul de dans.

          Dansez câteva melodii cu Oana, intrând în spiritul petrecerii, dar apoi o observ pe Emma pe ring. Mă strecor printre câteva persoane și ajung în dreptul ei, dar până s-o anunț că sunt lângă ea, se lovește de mine, sărind ca arsa și întorcându-se cu fața spre mine. Privesc surprinderea din ochii ei și un rânjet îmi apare involuntar pe chip.

          — Ai venit să-mi mai arunci niște cuvinte jignitoare? spune apropiindu-se de urechea mea pentru a o auzi.

          — Nu, n-am venit să vorbesc cu Emma, am venit să vorbesc cu vampirița ce se aseamănă cu Emma, zic, iar ea zâmbește ușor, dar apoi își dă ochii peste cap.

          — Când ai de gând să te maturizezi? întreabă, făcându-mă să mă încrunt.

          — Când vei avea tu de gând să-ți ceri scuze, spun, iar pe ea o bufnește râsul, crezând că glumesc. Realizează că nu glumesc și fața ei devine serioasă.

           — Să-ți cer scuze? Pentru? întreabă, iar eu pufnesc iritat.

           — Știi ceva, las-o baltă, zic, îndepărtându-mă.

          Îi cer barmanului încă o băutură și aleg să rămân concentrat pe gândurile mele, evitând contactul cu oricine. Dau conținutul paharului pe gât, simțind cum mă arde, dar cred că tocmai am devenit imun la disconfortul acesta. Privesc spre ceas și nici nu-mi dau seama când a mai trecut o oră. Totul în jurul meu devine tot mai confuz, mă întorc spre ring și o observ, dansând, fiind mult  mai  amețită decât mine. Râde necontrolat, mișcându-se lasciv atrăgând în cele din urmă atenția mai multor băieți. Mă încrunt fără să-mi dau seama că mă apropii tot mai mult. Mă opresc la o distanță considerabilă când observ că a dispărut. Privesc în jur fiind ușor panicat, dar apoi sunt tras de o parte de către un coleg, în spatele lui aflându-se ea cu un rânjet pe chip.

          — Oportunitate ca aceasta nu va mai veni, prietene, zice făcându-mă mai confuz decât eram. 

          — Adică? 

          O privesc din nou, iar ea se apropie ușor punându-și mâinile în jurul gâtului colegului meu. Pot observa imediat că băuturile alcoolice au pus cu totul stăpânire pe ea pentru că Emma pe care o cunosc eu n-ar fi făcut așa ceva niciodată.

          — Poți termina lista, o putem termina amândoi, zice, iar eu mă încrunt simțind cum furia începe să pună stăpânire pe mine.

          — Nu pot face asta, nu-i pot face asta, spun privind cât de dezorientată și ruptă de realitate este.

          — Haide, Adrian, este o șansă unică, spune, iar eu îl fixez cu privirea.

          — Nu pot să mă culc cu ea cât timp e beată. Înțelege, nu-i pot face asta. Dacă se va întâmpla vreodată, se va întâmpla, dar nu acum. Nu când nu e capabilă să răspundă de propriile acțiuni. Nu pot s-o folosesc, zic, privind mirarea din ochii lui.

          — Ție chiar îți pasă de ea, zice surprins, iar eu îmi îndrept atenția spre ea în timp ce mă fixează cu ochii săi căprui.

          — Atunci, îmi pare rău, dar eu nu voi pierde ocazia asta, spune luând-o de mână și începând s-o tragă spre una din camere.

          Simt cum furia mă acaparează total, urmând să merg spre el și să-i iau mâna de pe ea, împingându-l un metru mai spate. Mă privește șocat, iar Emma se apropie de mine.

          — N-o atinge! strig nervos, atrăgând atenția câtorva petrecăreți.

          — Nu ți se pare că ești egoist? Adică tu nu vrei, dar nu lași nici pe alți? 

          — Da, sunt foarte egoist. Nu te las să abuzezi de o fată beată!

          — Dispari! mă răstesc la el când observ că n-are de gând să renunțe.

          Pufnește nervos, ridicând mâinile în semn de predare în aer apoi se îndepărtează, lăsându-mă cu Emma.

          Mă întorc spre ea și realizez imediat că nu e Emma pe care o cunosc eu. Emma pe care o cunosc eu nu m-ar fi privit cu atâta căldură și cu siguranță nu i-ar străluci ochii. Zâmbește apoi se apropie și mai mult de mine. Mă încrunt fiind total luat pe nepregătite de toată situația aceasta.

          — Te simți bine? întreb, iar ea vine periculos de aproape de mine.

          — Da, dar mă voi simți și mai bine, spune făcându-mă confuz apoi mă înconjoară cu brațele vrând să mă sărute, dar o opresc. Se îndepărtează cu câțiva pași de mine fiind ofensată de gestul meu.

          — Eu nu înțeleg... credeam că asta ai vrut mereu, spune, iar eu mă încrunt.

          — Tu ești prietena mea, Emma. Chiar dacă nu vrei să accepți și încerci mereu să mă alungi din cauza tuturor prostiilor. Dar cu toate astea, Emma, mie chiar mi-a păsat și îmi va păsa mereu de tine. Chiar dacă exagerezi, chiar dacă mă alungi, chiar dacă îmi arunci cuvinte urâte, eu voi fi aici pentru că sub toată fațada asta de fată cu sufletul de piatră știu că se află cea mai iubitoare persoană din lume. Chiar dacă va dura luni de zile, ani eu sunt aici pentru jocul de durată, spun observând fiecare reacție a ei.

          Mă privește pentru câteva secunde apoi mă cuprinde cu brațele în cea mai călduroasă îmbrățișare.

          — Au fost cele mai frumoase și sincere cuvinte pe care le-am auzit, Adrian. Îmi pare atât de rău că te-am judecat greșit toți anii aceștia, zice, iar zâmbetul meu iese la iveală.

          Aș rămâne în postura aceasta pentru totdeauna. Dacă a trebuit să mă confrunt cu ura ei timp de patru ani doar pentru a obține cuvintele acestea din partea ei, s-a meritat totul.

 Dacă a trebuit să mă confrunt cu ura ei timp de patru ani doar pentru a obține cuvintele acestea din partea ei, s-a meritat totul

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

   Cam atât a fost și acest capitol!
   Sper că v-a plăcut!

    1113 de cuvinte!

    Pe data viitoare dragii mei!

Vei fi doar a meaWhere stories live. Discover now